Ponoare – Un colţ de Rai în mijlocul civilizaţiei

UN ARTICOL DE ALMA GAVRIL URSACHE
Ponoare – Un colţ de Rai în mijlocul civilizaţiei
Dintre fiinţe, omul a produs cele mai multe schimbări, unele dăunătoare şi ireversibile, care au dus în multe cazuri la degradarea naturii şi a mediului înconjurător. Ocrotirea naturii prin reducerea şi eliminarea factorilor poluanţi şi crearea de rezervaţii naturale cât mai întinse va permite refacerea echilibrului biologic fragil şi menţinerea unui mediu înconjurător sănătos. De asemenea, natura sălbatică nu trebuie ocrotită numai pentru faptul că ea reprezintă singurul mijloc de salvare al omenirii, ci şi pentru faptul că ea este singura sursă de peisaje frumoase, de încântare a sufletului
Flora şi fauna conferă judeţului Suceava o inegalabilă frumuseţe şi atractivitate. Ponderea vegetaţiei o alcătuiesc pădurile care acoperă aproximativ 52% din suprafaţa judeţului, cu o compoziţie de 80% răşinoase şi 20% foioase. Amintim că este judeţul cu cea mai mare suprafaţă împădurită din România. Rezervaţia Floristică Ponoare din judeţul Suceava, un loc de care puţini oameni au auzit şi în acelaşi timp un loc ce ne oferă peisaje unice. Rezervaţia este situată la 9 km Sud de municipiul Suceava, în dreptul satului Cumpărătura (comuna Bosanci), la 1 km de şoseaua europeană (E85) care duce spre Fălticeni, ocupând un fânaţ pe dealul Strâmbu. Denumirea de Ponoare datează din 1911, când, după o perioada de ploi abundente, aproape 2 ha de teren din actuala rezervaţie au alunecat de pe un versant vestic cu panta mare, producând noi terase. Altitudinea rezervaţiei este cuprinsă între 324 m şi 405 m iar expoziţia variază între cea nordică, nord-estică şi sud -vestică, predominând cea vestică. Solul este specific pădurilor, ceea ce confirmă existenţa în trecutul îndepărtat a pădurilor de stejar, a căror urme se găsesc şi astăzi. Zona rezervaţiei este caracterizată printr-o climă temperată, cu temperatura medie anuala de 8 grade Celsius şi media precipitaţiilor anuale de 600 mm. Iernile sunt aspre, temperatura coborând uneori sub -30 grade Celsius (ianuarie 1975), verile relativ călduroase, media lunii iulie fiind de 20 grade Celsius. în ceea ce priveşte vegetaţia lemnoasă care a existat cândva pe acest amplasament, cercetările întreprinse pe baza profilului de sol (la cca. 330-340 cm) au arătat prezenţa unei vegetaţii formată din molid şi pin, alternând cu ulm, gorun , tei şi carpen. Diversitatea plantelor impune această rezervaţie ca una dintre cele mai importante ştiinţific, aici putând fi găsite: stânjenelul
siberian (Iris siberica), frăsinelul (Dictamus albus), ştegoroaia ( Veratum album, Veratum negrum), ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), bulbucii (Trollius europaeus), degetarul (Digutalis grandiflora), turta (Carlina acaulis), palamida ( Cirsium decusatum), clocotis (Clematis integrifolia), sparceta (Onobrychis arenaria), galbinaria (Sematula wolffii), dediţelul (Pulsatilla alba), odoleanul (Crambe tataria), inul sălbatic (Linum flavum), măceşul (Rosa galbica), trifoiul galben (Trifolium pannonicum), Asynemna caescons, feriga de mlaştină (Drysopteris thelypteris), drăgaica (Galium boreale), iarba albastră (Molinia coerulea), sopârliţa albă (Parnasia palustris), etc.
În mijlocul rezervaţiei există o aşa-numită casă-laborator construită în anul 1969. Ea a permis efectuarea de studii botanice şi analize poro- palonice ce au dus la concluzii deosebite referitoare la alternanţa florei din zonă. S-au tras, de asemenea, concluzii incontestabile asupra unor procese ce au avut loc, de exemplu mlaştina actuală luând naştere în urma unei alunecări de teren.
În decursul anilor, rezervaţia a fost studiată de specialişti de peste hotare (Polonia, Franţa, Cehia, Slovacia, Anglia, Egipt) şi din Romania : Iuliu Morariu, Clement Horeanu, Gh. Bujoreanu, Emilian Topa, Ion Nemeş, Constantin Toma, Gheorghe Mihai, Taras Seghedin, Mihai Mititriuc, Nicolae Boscaiu, etc., dovedind cu prisosinţă importanţa ştiinţifică a acestei rezervaţii.

Fauna este deosebit de bogată, specifică zonei colinare, iar ca element "de import " s-a semnalat în anul 1973 fazanul, specie care a migrat din pădurea Mihoveni, de la o distanţa de peste 25 km. De asemenea, rezervaţia oferă loc de odihnă pentru berzele albe care se afla în migraţie de la nord spre sud, in lunile august septembrie. Ion Nemeş a descoperit aici noi specii de fluturi pentru fauna ţării noastre (cca.10), dintre care menţionăm : Cosmetriche potatosia (forma imaculată), Clepsus strigana, Broculatrix cristatella, Stomopteryx remisella, Phalonidia walsinghamana .
De asemenea, în rezervaţie se pot întâlni diferite soiuri de păsări, de la bufniţe la corbi şi un număr semnificativ de soiuri de animale.
Chiar dacă omul prin iscusinţa sa ar putea reface vestigii ale unor construcţii antice, el nu va putea niciodată să refacă măcar un singur canion pe care milenii de eroziune l-au format soarele, vântul şi apa. Pentru că “Frumosul este manifestarea legilor tainice ale naturii” după cum declara Goethe. Concluzia? Nu distruge natura pentru că e singurul lucru pe care omul nu îl poate reface.