CRIZA ECONOMICA DIN 2008 SI CEA DIN AUGUST 2011 !!!

Mulţi investitori şi bancheri au impresia că zilele acestea trăiesc un deja-vu: criza financiară din 2008 se repetă, iar retrogradarea ratingului de credit al SUA de la AAA la AA+ echivalează cu prăbuşirea sistemului bancar de investiţii de acum trei ani.
Singura asemănare între aceste două crize este că pieţele au intrat în panică şi au luat-o în jos. În rest, există trei diferenţe fundamentale între crizele economice din 2008 şi 2011. Prima diferenţă şi cea mai evidentă este că cele două crize au origini complet diferite. Cea din 2008 a pornit de jos în sus: de la cumpărătorii super-optimişti de locuinţe, criza a urcat la mecanismul "securities" de pe Wall Street, cu ajutorul firmelor de rating, şi a sfârşit prin infectarea întregii economii globale. Recesiunea a fost cauzată atunci de colapsul sistemului financiar Criza din 2011 este în schimb o problemă care pleacă de sus în jos. Guvernele nu sunt în stare să stimuleze economiile şi să-şi pună lucrurile în ordine, iar comunităţile de business şi cele financiare şi-au pierdut încrederea în ele. Drept urmare, cheltuielile şi investiţiile sectorului privat s-au redus drastic, cauzând un cerc vicios care a dus la şomaj ridicat şi la o creştere economică greoaie.

De data aceasta, băncile şi pieţele sunt victimele, nu răufăcătorii.

A doua mare diferenţă este poate cea mai importantă, scrie WSJ. Până în 2008, companiile financiare şi populaţia s-au desfătat cu credite ieftine, iar când balonul s-a spart, scăderea a provocat un şoc masiv. În 2011, problema se pune tocmai invers: stagnarea economică îndeamnă companiile şi cetăţenii să-şi pună banii cash deoparte, să stea departe de datorii, ceea ce a dus la un consum redus şi la investiţii anemice. A treia diferenţă se găseşte în soluţionarea acestor crize. În 2008, catastrofa avea o soluţie simplă, dar dureroasă: guvernele au fost nevoite să intervină şi să injecteze lichidităţi în rate cu dobânzi scăzute, în bailout-uri pentru bănci şi în economie. Un oficial al Trezoreriei SUA a rezumat totul astfel: "O să ţinem spatele pentru toţi". Soluţia aceasta a costat guvernele din întreaga lume peste 1 trilion de dolari. Nu a fost corect faţă de cetăţenii care plătesc taxe şi impozite şi care au plătit pentru păcatele altora, dar s-a reuşit evitarea unei depresiuni globale. În 2011, o astfel de soluţie nu mai există. Problema nu mai este lipsa de lichidităţi - companiile americane stau cu teancuri record de bani la saltea. Datoriile companiilor şi ale cetăţenilor nu sunt ieşite din comun. Problema reală este o lipsă cronică de încredere din partea actorilor financiari, atât între ei, cât şi faţă de abilitatea guvernelor de a reporni creşterea economică. Armele din 2008 nu mai funcţionează acum. Chiar dacă băncile centrale ar începe din nou să pompeze bani în economie, cu o asemenea abundenţă de cash deja existentă, nu ar folosi la nimic. În aceste zile, marile companii dau fuga la bănci să-şi pună la adăpost fondurile în exces, în conturi sigure. La fel, investitorii nu sunt convinşi să se pună în mişcare doar pentru că Trezoreria SUA sau Banca Centrală Europeană mai aruncă în piaţă câteva miliarde. Pentru a ieşi din impasul de acum, pieţele trebuie să se bazeze pe propriile puteri sau să-i aştepte pe politicieni să ia măsuri radicale pentru a porni creşterea economică. Soluţia din partea pieţelor nu este imposibilă, arată analiza WSJ. La un moment dat, preţurile investiţiilor vor ajunge atât de jos, încât vor reaprinde "spiritul animalic" al investitorilor şi companiilor. Warren Buffett le spunea acţionarilor săi că de obicei, cele mai bune achiziţii ale sale au fost făcute când temerile legate de vreun eveniment macroeconomic erau la maximum. Soluţia din partea politicienilor americani şi europeni va lua mult timp, pentru că reformele fiscale şi ale pieţei muncii, care să repornească economiile, durează.