Oficial, economia subterana este evaluata de Institutul National de Statistica la
20% din Produsul Intern Brut, ceea ce ar insemna, la nivelul acestui an, in jur
de 100 de miliarde de lei. Oamenii de afaceri, dar si liderii sindicali, estimeaza
ca, in realitate, economia subterana este mult mai mare. Statul nu face insa nimic
concret pentru a scoate la lumina macar o parte din economia „la negru”, desi
astfel s-ar fi putut evita toate masurile de austeritate ale Guvernului, spun
sindicatele. Scoaterea la lumina macar a unei parti din economia subterana ar putea aduce la buget un plus chiar si de zece miliarde de euro anual, din cele cateva zeci de miliarde de euro care se scurg de la buget prin activitati economice „la negru”.
Potrivit INS, ponderea zonei netaxate a economiei a ajuns la o cincime din Produsul Intern Brut, dupa ce, in 2004, scazuse la 14,5%. Tendinta de crestere s-a inregistrat in fiecare din ultimii ani, si asta fara a mai lua in calcul activitatile ilegale.
sâmbătă, 20 februarie 2010
Totul despre Victor Ponta
Victor Ponta
Deputatul şi vicepreşedintele PSD (din 10 decembrie 2006), Victor Ponta s-a născut la 20 septembrie 1972, la Bucureşti. Absolvent al Liceului 'Ion Neculce' din Bucureşti (1991). Licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti (1995); master în Drept Penal Internaţional la Universitatea din Catania, Sicilia (Italia, iunie 2000). Doctor în Drept Penal Internaţional al Universităţii din Bucureşti, cu teza 'Curtea Penală Internaţională' (iulie 2003). Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare (iulie 2002). Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 (1995-1998); procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Corupţie, secţia Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică (1998-2001); coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor (2000-2001). Asistent universitar la Catedra de Drept Public a Universităţii Româno-Americane din Bucureşti (1996); lector universitar la Catedra de Drept Penal a Universităţii Româno-Americane din Bucureşti (2002). Secretar de stat, şeful Corpului de Control al Guvernului, în aprilie 2001. Membru al Consiliului de supraveghere şi îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare (din aprilie 2001). Membru în Consiliul Naţional al Partidului Social Democrat (din 12 octombrie 2002), în Biroul Executiv Central al PSD (din 9 noiembrie 2002), vicepreşedinte al PSD (din 9 iulie 2003). Preşedinte al Consiliului Naţional Interimar al Tineretului Social Democrat (iul.-nov. 2002), preşedinte al TSD, la 9 noiembrie 2002. Deputat de Gorj din 2004 pe listele PSD+PUR, mandat reînnoit la 30 noiembrie 2008 din partea Alianţei PSD+PC, când a obţinut peste 50% din voturile valabil exprimate. În actuala legislatură, a făcut parte până în octombrie 2009, din Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, iar din octombrie 2009 este membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Membru al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), din 2003. În august 2000 a fost desemnat expert evaluator al Consiliului Europei în programul GRECO (Grupul European pentru Combaterea Corupţiei). La 18 decembrie 2008, Comitetul Executiv Naţional al PSD l-a propus pe Victor Ponta pentru ocuparea portofoliului de ministru pentru Relaţia cu
Parlamentul în Guvernul Boc. A fost validat în Parlament, în funcţia de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, la 22 decembrie 2008, împreună cu întreg Cabinetul Emil Boc, în aceeaşi seară depunând jurământul, la Palatul Cotroceni, în prezenţa preşedintelui României, Traian Băsescu. Victor Ponta a ocupat portofoliul de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul până la 1 octombrie 2009, când miniştrii social-democraţi au demisionat din Guvernul de coaliţie cu PD-L, după ce Dan Nica a fost revocat din funcţia de viceprim-ministru şi ministru al Administraţiei şi Internelor. În octombrie 2009, Victor Ponta a fost desemnat purtătorul de cuvânt al
campaniei electorale prezidenţiale a PSD, formaţiune din partea căreia candidează Mircea Geoană. Este căsătorit cu europarlamentarul PSD Daciana Sârbu şi au împreună un copil.
Deputatul şi vicepreşedintele PSD (din 10 decembrie 2006), Victor Ponta s-a născut la 20 septembrie 1972, la Bucureşti. Absolvent al Liceului 'Ion Neculce' din Bucureşti (1991). Licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti (1995); master în Drept Penal Internaţional la Universitatea din Catania, Sicilia (Italia, iunie 2000). Doctor în Drept Penal Internaţional al Universităţii din Bucureşti, cu teza 'Curtea Penală Internaţională' (iulie 2003). Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare (iulie 2002). Procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 1 (1995-1998); procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Corupţie, secţia Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică (1998-2001); coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor (2000-2001). Asistent universitar la Catedra de Drept Public a Universităţii Româno-Americane din Bucureşti (1996); lector universitar la Catedra de Drept Penal a Universităţii Româno-Americane din Bucureşti (2002). Secretar de stat, şeful Corpului de Control al Guvernului, în aprilie 2001. Membru al Consiliului de supraveghere şi îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare (din aprilie 2001). Membru în Consiliul Naţional al Partidului Social Democrat (din 12 octombrie 2002), în Biroul Executiv Central al PSD (din 9 noiembrie 2002), vicepreşedinte al PSD (din 9 iulie 2003). Preşedinte al Consiliului Naţional Interimar al Tineretului Social Democrat (iul.-nov. 2002), preşedinte al TSD, la 9 noiembrie 2002. Deputat de Gorj din 2004 pe listele PSD+PUR, mandat reînnoit la 30 noiembrie 2008 din partea Alianţei PSD+PC, când a obţinut peste 50% din voturile valabil exprimate. În actuala legislatură, a făcut parte până în octombrie 2009, din Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităţilor naţionale, iar din octombrie 2009 este membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi. Membru al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI), din 2003. În august 2000 a fost desemnat expert evaluator al Consiliului Europei în programul GRECO (Grupul European pentru Combaterea Corupţiei). La 18 decembrie 2008, Comitetul Executiv Naţional al PSD l-a propus pe Victor Ponta pentru ocuparea portofoliului de ministru pentru Relaţia cu
Parlamentul în Guvernul Boc. A fost validat în Parlament, în funcţia de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul, la 22 decembrie 2008, împreună cu întreg Cabinetul Emil Boc, în aceeaşi seară depunând jurământul, la Palatul Cotroceni, în prezenţa preşedintelui României, Traian Băsescu. Victor Ponta a ocupat portofoliul de ministru pentru Relaţia cu Parlamentul până la 1 octombrie 2009, când miniştrii social-democraţi au demisionat din Guvernul de coaliţie cu PD-L, după ce Dan Nica a fost revocat din funcţia de viceprim-ministru şi ministru al Administraţiei şi Internelor. În octombrie 2009, Victor Ponta a fost desemnat purtătorul de cuvânt al
campaniei electorale prezidenţiale a PSD, formaţiune din partea căreia candidează Mircea Geoană. Este căsătorit cu europarlamentarul PSD Daciana Sârbu şi au împreună un copil.
Cele mai indatorate tari din UE: Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania
Cele mai indatorate tari din UE: Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania
Cele mai indatorate cinci state din Uniunea Europeana (UE), respectiv Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania, au de platit 2.850 de miliarde de dolari in urmatorii trei ani pentru a acoperi imprumuturile si obligatiunile contractate. Temerile investitorilor legate de situatia celor cinci tari au avut un impact negativ asupra pietele financiare, putand conduce la costuri mai ridicate la obtinerea de finantare pentru state si companii, transmite Reuters. Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania au de rascumparat, in urmatorii trei ani, obligatiuni de stat in valoare de 1.665 de miliarde de dolari, titluri emise de companii totalizand 988 de miliarde de dolari si au de platit imprumuturi de 200 de miliarde de dolari. Statul elen, aflat in cea mai grava situatie dintre cele cinci tari, se confrunta cu o grava criza bugetara, care a destabilizat chiar si euro.
Datoria tarii este echivalenta cu 113% din Produsul Intern Brut (PIB), mai mult decat dublu in raport cu limita de 60% din PIB acceptata in zona euro.
Cele mai indatorate cinci state din Uniunea Europeana (UE), respectiv Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania, au de platit 2.850 de miliarde de dolari in urmatorii trei ani pentru a acoperi imprumuturile si obligatiunile contractate. Temerile investitorilor legate de situatia celor cinci tari au avut un impact negativ asupra pietele financiare, putand conduce la costuri mai ridicate la obtinerea de finantare pentru state si companii, transmite Reuters. Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia si Spania au de rascumparat, in urmatorii trei ani, obligatiuni de stat in valoare de 1.665 de miliarde de dolari, titluri emise de companii totalizand 988 de miliarde de dolari si au de platit imprumuturi de 200 de miliarde de dolari. Statul elen, aflat in cea mai grava situatie dintre cele cinci tari, se confrunta cu o grava criza bugetara, care a destabilizat chiar si euro.
Datoria tarii este echivalenta cu 113% din Produsul Intern Brut (PIB), mai mult decat dublu in raport cu limita de 60% din PIB acceptata in zona euro.
Speranta medie de viata in Romania: barbati - 70 ani, femei - 77 ani
Speranta medie de viata in Romania: barbati - 70 ani, femei - 77 ani
Ministrul Muncii, Mihai Seitan, a declarat joi ca speranta medie de viata este de 70 ani la barbati si 77,1 ani la femei, pana in 2030 putand urca cu 5,9 ani la barbati si 4,4 ani la femei. Proiectul Legii pensiilor prevede majorarea si egalizarea varstei de pensionare la 65 de ani. "Aceasta crestere se va face gradual, pana in 2030. Din 2015 pana in 2030 va creste doar pentru femei, astfel incat sa ajunga la 65 de ani", a precizat Seitan. El a mai spus ca majorarea varstei de pensionare va fi completata si de cresterea varstei de pensionare in domeniul militarizat. Mihai Seitan a explicat ca angajatii din acest domeniu pot iesi la pensie la 55 de ani, iar
din 2011 pana in 2030 varsta de pensionare in cazul lor va creste pana la 60 de ani. In timpul discutiilor de la Ministerul Muncii, referitoare la proiectul legii pensiilor, sindicalistii au respins ideea de majorare a varstei de pensionare la 65 de ani si au cerut Guvernului sa explice cum va creste speranta de viata a populatiei, din moment ce se propune cresterea varstei de pensionare. Fostul ministru al Muncii Mariana Campeanu (PNL) declara, in 10 februarie, la o dezbatere organizata de Comisia pentru egalitate de sanse din Camera Deputatilor, ca "societatea romaneasca este caracterizata de misogism" si s-a pronuntat impotriva egalizarii varstei de pensionare intre femei si barbati. Egalizarea varstei de pensionare la 65 de ani pentru femei si barbati, asa cum prevede un proiect de lege aflat in dezbaterea Guvernului, nu tine cont de speranta de viata scazuta din Romania in comparatie cu alte tari U.E , a spus atunci Cristina Pocora, presedintele Comisiei pentru egalitate de sanse a Camerei Deputatilor. Pocora a adaugat ca exista o diferenta mare intre speranta de viata din Romania si cea din tarile UE, aratand ca, in 2007, speranta de viata pentru barbati a fost de 69 de ani, iar pentru femei - 79 de ani, in timp ce in tarile UE era de 75 de ani pentru barbati si de 82 de ani pentru femei. Si presedintele Asociatiei Femeilor Antreprenor din Romania, Maria Grapini (PC), declara, la dezbatere, ca nu este de acord cu egalizarea varstei de pensionare, pe motiv ca Romania are o anumita structura demografica si "un alt grad de uzura" decat in celelalte state UE.
Ministrul Muncii, Mihai Seitan, a declarat joi ca speranta medie de viata este de 70 ani la barbati si 77,1 ani la femei, pana in 2030 putand urca cu 5,9 ani la barbati si 4,4 ani la femei. Proiectul Legii pensiilor prevede majorarea si egalizarea varstei de pensionare la 65 de ani. "Aceasta crestere se va face gradual, pana in 2030. Din 2015 pana in 2030 va creste doar pentru femei, astfel incat sa ajunga la 65 de ani", a precizat Seitan. El a mai spus ca majorarea varstei de pensionare va fi completata si de cresterea varstei de pensionare in domeniul militarizat. Mihai Seitan a explicat ca angajatii din acest domeniu pot iesi la pensie la 55 de ani, iar
din 2011 pana in 2030 varsta de pensionare in cazul lor va creste pana la 60 de ani. In timpul discutiilor de la Ministerul Muncii, referitoare la proiectul legii pensiilor, sindicalistii au respins ideea de majorare a varstei de pensionare la 65 de ani si au cerut Guvernului sa explice cum va creste speranta de viata a populatiei, din moment ce se propune cresterea varstei de pensionare. Fostul ministru al Muncii Mariana Campeanu (PNL) declara, in 10 februarie, la o dezbatere organizata de Comisia pentru egalitate de sanse din Camera Deputatilor, ca "societatea romaneasca este caracterizata de misogism" si s-a pronuntat impotriva egalizarii varstei de pensionare intre femei si barbati. Egalizarea varstei de pensionare la 65 de ani pentru femei si barbati, asa cum prevede un proiect de lege aflat in dezbaterea Guvernului, nu tine cont de speranta de viata scazuta din Romania in comparatie cu alte tari U.E , a spus atunci Cristina Pocora, presedintele Comisiei pentru egalitate de sanse a Camerei Deputatilor. Pocora a adaugat ca exista o diferenta mare intre speranta de viata din Romania si cea din tarile UE, aratand ca, in 2007, speranta de viata pentru barbati a fost de 69 de ani, iar pentru femei - 79 de ani, in timp ce in tarile UE era de 75 de ani pentru barbati si de 82 de ani pentru femei. Si presedintele Asociatiei Femeilor Antreprenor din Romania, Maria Grapini (PC), declara, la dezbatere, ca nu este de acord cu egalizarea varstei de pensionare, pe motiv ca Romania are o anumita structura demografica si "un alt grad de uzura" decat in celelalte state UE.
Firmele vor primi TVA-ul fără să mai fie controlate de Fisc
Firmele vor primi TVA-ul fără să mai fie controlate de Fisc
Firmele care au de recuperat TVA de la stat vor obtine banii fara un control prealabil de la Fisc, conform incont.ro . Este vorba despre acele companii care au deconturi de TVA cu sume cuprinse intre 5.000 si 10.000 de lei. Presedintele ANAF, Sorin Blejnar, spune ca prevederea va intra in vigoare dupa aparitia in Monitorul Oficial a unui ordin care a fost deja trimis spre publicare. Cu alte cuvinte, aceste firme vor primi banii de la ANAF in mod automat, fara sa mai fie controlate inainte de inspectorii fiscali.
Firmele care au de recuperat TVA de la stat vor obtine banii fara un control prealabil de la Fisc, conform incont.ro . Este vorba despre acele companii care au deconturi de TVA cu sume cuprinse intre 5.000 si 10.000 de lei. Presedintele ANAF, Sorin Blejnar, spune ca prevederea va intra in vigoare dupa aparitia in Monitorul Oficial a unui ordin care a fost deja trimis spre publicare. Cu alte cuvinte, aceste firme vor primi banii de la ANAF in mod automat, fara sa mai fie controlate inainte de inspectorii fiscali.
BANII DE LA FMI AJUNG, DE FAPT, LA AFACERISTII STRAINI SI NOI PLATIM
Intr-o declaratie, care a facut multa valva mediatica, d-l J. Franks, seful misiunii FMI in Romania, a spus ca, la inceputul anului 2009, Romania se afla pe marginea prapastiei si ca acordul cu FMI, inclusiv deci imprumutul de la FMI considerat "de asistenta", a salvat-o. Potrivit d-lui Franks, Romania se gaseste dupa un an, gratie acestui acord, intr-o situatie evident mai buna, existand si perspectiva reluarii cresterii economice din a doua jumatate a lui 2010, ceea ce o poate transforma chiar intr-o poveste de succes. Trebuie sa ai tupeu mare sa faci asemenea declaratii. Si, in ciuda figurii de bonhomme pe care o arata, d-lui Franks se pare ca nu-i lipseste tupeul! Tupeu, pentru ca d-l Franks stie poate mai bine decat oricine altcineva ca nu este asa cum a spus. Oricum, spusele d-lui Franks se potrivesc cu noua politica a FMI. Dupa ce, prin 2007, isi cam facea bagajele din lumea asta, pregatindu-se chiar de o desfiintare putin glorioasa, FMI si-a vazut, in contextul izbucnirii crizei internationale, salvarea, ticluindu-si un nou rol si pornind imediat in depistarea de elefanti care sa-i justifice continuarea existentei. Romania era unul dintre cei mai potriviti. Nu ca ar fi fost pe marginea prapastiei! Era insa perfect santajabila. In urma unei expansiuni debordante a capitalului privat strain in perioada 2004-2008, finantata cu bani de la firmele-mama din Vestul Europei, Romania ajunsese, practic aproape dintr-o data, intr-o dezarticulare economica totala si intr-o vulnerabilitate externa extrema. Cresterea economica obtinuta fusese bazata exclusiv pe consum din import finantat din credite date din bani straini. Dezechilibrul dintre productie si consum era imens si nerecuperabil, iar deficitul extern era urias si nesustenabil. Indatorarea externa crescuse fabulos, de circa patru ori in patru ani, dar cel putin trei patrimi din aceasta nu apartineau unor entitati romanesti (stat, firme autohtone, populatie), ci unor firme straine care isi finantasera expansiunea cu bani din afara, angajamentele trecand in contul Romaniei, intrucat fusesera facute din Romania. Cand mamele din Occident au oprit, in contextul crizei, finantarea subsidiarelor din Romania, acestea din urma au pornit o adevarata cruciada in cautarea unui inlocuitor de finantare. In frunte cu bancile, au cerut statului roman sa le dea bani. D-l Basescu si d-l Isarescu s-au tinut tari, spunand, pe buna dreptate, ca este responsabilitatea nu a statului roman, ci a actionarilor din Occident ai firmelor respective. Atunci, firmele straine din Romania s-au adresat Uniunii Europene (ca institutie), care insa nici nu s-a gandit sa le satisfaca cererea. Firmele straine din Romania au continuat presiunile amenintand ca-si reduc expunerea financiara pe Romania, respectiv ca vor executa iesiri masive din tara care puteau arunca in aer leul si preturile. S-a gasit FMI sa "rezolve" situatia. Intr-un mod absolut jalnic! S-a facut folositor scotand intr-adevar bani din buzunar, dar imprumutand statul roman, si nu pe cei fara finantare, adica firmele straine din Romania. Acestea au preluat banii adusi pe piata interna de catre statul roman - ramas fara optiune din cauza santajului cu prabusirea leului - si au iesit basma curata din constrangeri. Pe cheltuiala contribuabilului roman, care va trebui sa platasca oalele sparte, adica sa ramburseze creditul si dobanzile aferente! Trecem peste detalii, care doar ar innegura si mai mult tabloul! Sa retinem esentialul: finantarea de la FMI a inlocuit pentru firmele straine finantarea de care acestea nu mai beneficiau de la propriile lor mame. Nu este doar o inlocuire "tehnica". Pe cea dinainte o plateau firmele respective, pe cea inlocuitoare o plateste contribuabilul roman! Asa ne-a ajutat FMI! Asa ne-a salvat FMI de pe marginea prapastiei! Mai degraba, asa ne-a impins FMI in prapastie, din care probabil nici ca mai iesim! Caci s-au inlocuit niste constrangeri pe termen scurt cu unele iremediabile pe termen lung. Unii au naivitatea sa intrebe de ce d-l Franks nu ne-a anuntat inca de la inceput ca eram pe marginea prapastiei. Naivitate, pentru ca, daca ar fi facut-o, ar fi fost nevoit de fapt sa explice cum Romania ajunsese pe marginea prapastiei exact la numai cateva luni dupa cea mai infloritoare si cantata crestere economica din perioada capitalismului! Si, vai!, nu mai putea fi aruncata vina nici pe gestiunea comunista de demult, nici pe aceea, mai apropiata, din timpul regimului Iliescu si nici chiar pe aceea recenta din timpul liberalilor, caci daca exista vreo responsabilitate, aceasta nu putea fi decat a tipului de expansiune a capitalului strain intr-o tara bananiera!
vineri, 19 februarie 2010
Fructele exotice aclimatizate şi la noi...
Până nu de mult au aparţinut unei alte lumi. Necunoscută nouă. Kiwi, curmalul chinezesc, kaki sau banana nordului fac deliciul oamenilor rafinaţi şi cu dare de mână. Schimbarea climei la nivel global a făcut însă ca aceste culturi exotice să răsară şi din solurile româneşti. După ani de studiu, specialiştii au aclimatizat fructele tropicale, înfrăţindu-le cu cele neaoşe. Ecuaţia însă nu-i completă. Mai lipseşte doar curajul oamenilor de a le planta în propria ogradă. Au coarde viguroase. Ca de liane. Stau agăţate pe sârmă, asemenea viţei-de-vie din curtea bunicilor de la ţară. Trunchiul însă le este mai înalt, iar fructele nu se găsesc în orice gospodărie. Doar oamenii de la piaţă care le aşază la loc de cinste, ca adevărate piese de rezistenţă pe tarabele lor. "Marfă bună, de export. Calitatea I", ne întâmpină precupeţele, mereu cu aceleaşi vorbe. Sunt kiwi. Altfel spus, actinidia
deliciosa, în limbajul folosit de profesorul Adrian Peticilă, din cadrul Facultăţii de Horticultură, Bucureşti. Lângă culturile exotice, profesorul împreună cu colegii săi au aşezat câteva rânduri pline cu curmali chinezeşti. Ziziphus jujuba, conform dicţionarului ştiinţific. Curiozitatea le-a dat brânci şi au hotărât că nu ar fi rău ca pe ce a mai rămas din jumătatea de hectar pe care o au în spatele facultăţii să cultive şi câţiva arbuşti de kaki, o plantă subtropicală, originară tocmai din Asia,
sau de banana nordului specifică Americii de Nord, care seamănă cu cea tradiţională, dar cu gust şi aromă diferite.
KIWI ROMĂNESC, REZISTENT LA -40 DE GRADE
Dacă în trecut nici nu auzisem de unele dintre ele, iar pe altele le ţineam verzi pe sub pat, la întuneric, învelite în ziare, pentru a mai prinde un pic de culoare, acum o mână de specialişti de la Facultatea de Horticultură încearcă să işte aromele acestor fructe şi din pământ românesc. Se întâmpla prin 1993 ca o bursă în Italia să sădească în mintea a doi profesori, Nicolae Copoiu şi Florin Stănică, dorinţa de a deschide o lume accesibilă pe atunci doar în cărţi: aclimatizarea plantelor exotice. Suvenirurile le-au lăsat deoparte, iar la întoarcerea acasă au adus ghivece cu butaşi de kiwi. "Condiţiile meteorologice din ultimii ani ne-au permis să cultivăm kiwi. Acestor culturi le merge foarte bine în zonele în care sunt plantaţi caişi şi piersici, adică în sudul ţării, în Banat, în Dobrogea", ne explică profesorul şi scoate mândru din frigider câteva fructe de kiwi din recolta din toamnă. Gustul dulce şi parfumat ne arată că experimentul cercetătorilor nu a dat greş. Şi cum ar fi putut, când plantele sunt îngrijite mai ceva ca nişte regine. În primii doi-trei ani de viaţă, perioadă în care ajung să aibă fructe, iarnă de iarnă, plantele au fost învelite cu paie sau cartoane, iar împotriva vânturilor au fost plantaţi plopi care să le fie paravan. "Aceste plante au frunzele foarte late. Pentru a le proteja de grindină, deasupra lor, la câţiva metri, am aşezat plase." Comoara pe care nu au
scos-o încă în văzul lumii este însă un hibrid de kiwi, mai puternic decât soiul consacrat, fără pic de puf pe coajă. Actinidia arguta. Pe lângă aroma şi pulpa galbenă, cărnoasă, marele avantaj al acestui fruct este că rezistă la temperaturi şi de -40 de grade. "Este cu totul nou şi în Italia. Ne bucurăm că s-a adaptat foarte bine condiţiilor noastre. Fructele sunt mai mici, asemenea boabelor de strugure. Sunt însă mult mai aromate şi din ele se extrage aroma de kiwi. Noi am îmbunătăţit tehnica de înmulţire prin butaşi şi în laboratorul in vitro, într-un timp foarte scurt obţinându-se dintr-o plantă sute de alte plante sănătoase".
DE LA ORNAMENTAL LA COMESTIBIL
La Facultatea de Horticultură nici curmalul chinezesc se pare că nu mai este atât de oriental precum era. De ani, de când se cultivă şi pe meleaguri mioritice, ziziphus-ului jujuba, cum este el numit, a ajuns să i se spună "măslin de Dobrogea". Şi nu întâmplător. În acea zonă, oamenii au început să vadă cum pe malul Dunării apare un arbust cu flori micuţe şi extrem de frumoase din care se formau apoi fructele de forma unor măsline.
Curiozitatea i-a împins pe oameni să guste. Au ajuns în cele din urmă la concluzia că mai bine ar merge pus într-un ghiveci şi ţinut într-un colţ de cameră, ca plantă ornamentală. Neştiind de fapt că planta, ajutată puţin de specialişti, ar putea să ofere nişte fructe pline de vitamina C. "De la chinezi am adus soiurile lor şi astfel am altoit varianta sălbatică existentă la noi. Fructele sunt ca niste corcoduşe, uleioase, iar la maturitate scapă de culoarea galbenă şi ajung la cea roşie. După vreo trei ani, plantele de jujuba încep să rodească, iar noi am putea să facem la fel ca şi chinezii, care nu pregetă dimineaţa să te servească cu un pahar de suc de ziziphus", ne povesteşte profesorul Peticila din experienţa sa din China.
PREGĂTITE PENTRU SOLURILE NOASTRE
O altă specie care a căpătat chip românesc este diospyros kaki sau hurma, o plantă subtropicală cu origini străvechi. În vechime era considerată un deliciu fără egal, primind numele de "hrană a zeilor". Dacă ai vedea-o, ai băga mâna în foc că este roşia noastră cea de toate zilele. Numai că ea creşte într-un pom înalt de vreo cinci metri, este foarte aromată şi doar culoarea portocaliu spre roşu a fructului îl face să semene cu o tomată. "Am văzut ziziphus-ul sub formă de extract la Plafar, capsule", ne spune profesorul, în timp ce ne arată prospectul produsului despre care naturiştii spun că are efect afrodisiac. Pe plantaţia facultăţii şi-au făcut apariţia alţi pomi nemaiîntâlniţi la noi în ţară. Fructele lor sunt lunguieţe, galbene, o idee mai mari faţă de banana tradiţională. Soiul experimentat de cercetătorii români se numeşte banana nordului, datorită provenienţei sale, America de Nord. Ea păstrează doar intensitatea aromei şi moliciunea pulpei binecunoscutei sale surate. Gustul însă e complet diferit. Şi mai conţine, faţă de banana tradiţională, în miezul fructului şi două-trei seminţe. Asimina triloba, cum este ea denumită ştiinţific, a depăşit faza de experiment. Clima din România, care se îndreaptă spre una temperat continentală excesivă, a dat mână liberă specialiştilor horticultori. În fază de experiment se află acum rodia, căreia profesorul Peticilă vrea să-i asigure aceeaşi soartă ca şi celorlalte plante împrumutate din alte ţări. Fără a
avea nevoie de tratamente speciale, fructele exotice aşteaptă muşteriii care să dorească să le aibă în propria lor bătătură. Ziziphus jujuba, kaki şi banana nordului se găsesc doar pe pământul Facultăţii de Horticultură. Singurul fruct care a scos capul în lume şi a atras interesul românului, cam sceptic la nou, a fost kiwi. În localitatea Ostrov din Constanţa, noul soi de "cartof", cum îi spun localnicii, a făcut furori. După ani de când în atmosferă pluteşte mireasma tropicală, cultivatorii au reuşit să scoată la hectar şi 2.000 de tone de kiwi. Cheia succesului? "Îndrăzneală, curaj şi informaţie", spune profesorul Peticilă, convins că nu peste mult timp fructele exotice se vor găsi în gospodăriile noastre, precum neaoşele mere, prune sau corcoduşe.
PENTRU CEI CARE DORESC SĂ EXPERIMENTEZE - Fructele exotice pot fi aclimatizate în România, cu precădere în sudul ţării, în Banat şi în Dobrogea. Cei care doresc să afle cât mai multe informaţii legate de modul în care pot cultiva şi îngriji aceste plante pot merge la Facultatea de Horticultură, catedra de Pomicultură, sau îl pot
contacta pe profesorul Adrian Peticilă la adresa de e-mail: apeticila@yahoo.com sau la numărul de telefon: 0723-24.76.06.
deliciosa, în limbajul folosit de profesorul Adrian Peticilă, din cadrul Facultăţii de Horticultură, Bucureşti. Lângă culturile exotice, profesorul împreună cu colegii săi au aşezat câteva rânduri pline cu curmali chinezeşti. Ziziphus jujuba, conform dicţionarului ştiinţific. Curiozitatea le-a dat brânci şi au hotărât că nu ar fi rău ca pe ce a mai rămas din jumătatea de hectar pe care o au în spatele facultăţii să cultive şi câţiva arbuşti de kaki, o plantă subtropicală, originară tocmai din Asia,
sau de banana nordului specifică Americii de Nord, care seamănă cu cea tradiţională, dar cu gust şi aromă diferite.
KIWI ROMĂNESC, REZISTENT LA -40 DE GRADE
Dacă în trecut nici nu auzisem de unele dintre ele, iar pe altele le ţineam verzi pe sub pat, la întuneric, învelite în ziare, pentru a mai prinde un pic de culoare, acum o mână de specialişti de la Facultatea de Horticultură încearcă să işte aromele acestor fructe şi din pământ românesc. Se întâmpla prin 1993 ca o bursă în Italia să sădească în mintea a doi profesori, Nicolae Copoiu şi Florin Stănică, dorinţa de a deschide o lume accesibilă pe atunci doar în cărţi: aclimatizarea plantelor exotice. Suvenirurile le-au lăsat deoparte, iar la întoarcerea acasă au adus ghivece cu butaşi de kiwi. "Condiţiile meteorologice din ultimii ani ne-au permis să cultivăm kiwi. Acestor culturi le merge foarte bine în zonele în care sunt plantaţi caişi şi piersici, adică în sudul ţării, în Banat, în Dobrogea", ne explică profesorul şi scoate mândru din frigider câteva fructe de kiwi din recolta din toamnă. Gustul dulce şi parfumat ne arată că experimentul cercetătorilor nu a dat greş. Şi cum ar fi putut, când plantele sunt îngrijite mai ceva ca nişte regine. În primii doi-trei ani de viaţă, perioadă în care ajung să aibă fructe, iarnă de iarnă, plantele au fost învelite cu paie sau cartoane, iar împotriva vânturilor au fost plantaţi plopi care să le fie paravan. "Aceste plante au frunzele foarte late. Pentru a le proteja de grindină, deasupra lor, la câţiva metri, am aşezat plase." Comoara pe care nu au
scos-o încă în văzul lumii este însă un hibrid de kiwi, mai puternic decât soiul consacrat, fără pic de puf pe coajă. Actinidia arguta. Pe lângă aroma şi pulpa galbenă, cărnoasă, marele avantaj al acestui fruct este că rezistă la temperaturi şi de -40 de grade. "Este cu totul nou şi în Italia. Ne bucurăm că s-a adaptat foarte bine condiţiilor noastre. Fructele sunt mai mici, asemenea boabelor de strugure. Sunt însă mult mai aromate şi din ele se extrage aroma de kiwi. Noi am îmbunătăţit tehnica de înmulţire prin butaşi şi în laboratorul in vitro, într-un timp foarte scurt obţinându-se dintr-o plantă sute de alte plante sănătoase".
DE LA ORNAMENTAL LA COMESTIBIL
La Facultatea de Horticultură nici curmalul chinezesc se pare că nu mai este atât de oriental precum era. De ani, de când se cultivă şi pe meleaguri mioritice, ziziphus-ului jujuba, cum este el numit, a ajuns să i se spună "măslin de Dobrogea". Şi nu întâmplător. În acea zonă, oamenii au început să vadă cum pe malul Dunării apare un arbust cu flori micuţe şi extrem de frumoase din care se formau apoi fructele de forma unor măsline.
Curiozitatea i-a împins pe oameni să guste. Au ajuns în cele din urmă la concluzia că mai bine ar merge pus într-un ghiveci şi ţinut într-un colţ de cameră, ca plantă ornamentală. Neştiind de fapt că planta, ajutată puţin de specialişti, ar putea să ofere nişte fructe pline de vitamina C. "De la chinezi am adus soiurile lor şi astfel am altoit varianta sălbatică existentă la noi. Fructele sunt ca niste corcoduşe, uleioase, iar la maturitate scapă de culoarea galbenă şi ajung la cea roşie. După vreo trei ani, plantele de jujuba încep să rodească, iar noi am putea să facem la fel ca şi chinezii, care nu pregetă dimineaţa să te servească cu un pahar de suc de ziziphus", ne povesteşte profesorul Peticila din experienţa sa din China.
PREGĂTITE PENTRU SOLURILE NOASTRE
O altă specie care a căpătat chip românesc este diospyros kaki sau hurma, o plantă subtropicală cu origini străvechi. În vechime era considerată un deliciu fără egal, primind numele de "hrană a zeilor". Dacă ai vedea-o, ai băga mâna în foc că este roşia noastră cea de toate zilele. Numai că ea creşte într-un pom înalt de vreo cinci metri, este foarte aromată şi doar culoarea portocaliu spre roşu a fructului îl face să semene cu o tomată. "Am văzut ziziphus-ul sub formă de extract la Plafar, capsule", ne spune profesorul, în timp ce ne arată prospectul produsului despre care naturiştii spun că are efect afrodisiac. Pe plantaţia facultăţii şi-au făcut apariţia alţi pomi nemaiîntâlniţi la noi în ţară. Fructele lor sunt lunguieţe, galbene, o idee mai mari faţă de banana tradiţională. Soiul experimentat de cercetătorii români se numeşte banana nordului, datorită provenienţei sale, America de Nord. Ea păstrează doar intensitatea aromei şi moliciunea pulpei binecunoscutei sale surate. Gustul însă e complet diferit. Şi mai conţine, faţă de banana tradiţională, în miezul fructului şi două-trei seminţe. Asimina triloba, cum este ea denumită ştiinţific, a depăşit faza de experiment. Clima din România, care se îndreaptă spre una temperat continentală excesivă, a dat mână liberă specialiştilor horticultori. În fază de experiment se află acum rodia, căreia profesorul Peticilă vrea să-i asigure aceeaşi soartă ca şi celorlalte plante împrumutate din alte ţări. Fără a
avea nevoie de tratamente speciale, fructele exotice aşteaptă muşteriii care să dorească să le aibă în propria lor bătătură. Ziziphus jujuba, kaki şi banana nordului se găsesc doar pe pământul Facultăţii de Horticultură. Singurul fruct care a scos capul în lume şi a atras interesul românului, cam sceptic la nou, a fost kiwi. În localitatea Ostrov din Constanţa, noul soi de "cartof", cum îi spun localnicii, a făcut furori. După ani de când în atmosferă pluteşte mireasma tropicală, cultivatorii au reuşit să scoată la hectar şi 2.000 de tone de kiwi. Cheia succesului? "Îndrăzneală, curaj şi informaţie", spune profesorul Peticilă, convins că nu peste mult timp fructele exotice se vor găsi în gospodăriile noastre, precum neaoşele mere, prune sau corcoduşe.
PENTRU CEI CARE DORESC SĂ EXPERIMENTEZE - Fructele exotice pot fi aclimatizate în România, cu precădere în sudul ţării, în Banat şi în Dobrogea. Cei care doresc să afle cât mai multe informaţii legate de modul în care pot cultiva şi îngriji aceste plante pot merge la Facultatea de Horticultură, catedra de Pomicultură, sau îl pot
contacta pe profesorul Adrian Peticilă la adresa de e-mail: apeticila@yahoo.com sau la numărul de telefon: 0723-24.76.06.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
