Traian Basescu a spus ca orice amanare in aderarea Romaniei la acordul Schengen va duce la blocarea, in semn de protest, a celor 271 de milioane de euro destinati sporirii securitatii granitelor"
Anul 2011 ar putea fi unul dificil pentru UE, marcat de dispute intre membrii din Estul Europei si cei din Vest, iar diferendele privind intrarea Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen reprezinta numai unul dintre exemplele in acest sens, afirma Financial Times, in editia online de sambata.
Intr-un comentariu intitulat "Estul si Vestul au interese «divergente» in UE", Financial Times afirma ca 2011 ar fi trebuit sa fie anul in care tarile foste comuniste din Europa Centrala demonstreaza ca sunt egale cu statele din Vest, asigurand presedintia UE pentru prima data in istoria Uniunii.
"Daca luna trecuta reprezinta o indicatie, ar putea fi un an dur", afirma FT, citat de MEDIAFAX.
Dupa numai o saptamana, presedintia ungara a Uniunii este marcata de controverse, dupa ce guvernele occidentale l-au acuzat pe premierul Viktor Orban ca incalca principii fundamentale ale UE prin aplicarea unei legi a presei care ii ofera preorgative sporite in domeniul media. [The Guardian: Viktor Orban nu poate detine presedintia UE 6 Ianuarie 2011]
La randul sau, Polonia - care va prelua presedintia UE in a doua jumatate a anului - a fost implicata in decembrie intr-o disputa cu Marea Britanie, Franta si Germania in legatura cu inghetarea cheltuielilor europene.
"Iar Romania si Bulgaria au intrat bursc in defensiva dupa ce Franta si Germania au afirmat ca vor bloca aderarea noilor membri" in spatiul Schengen, adauga Financial Times.
Toate aceste initiative au provocat reactii in capitalele din Europa Centrala si de Est.
Orban a avertizat impotriva oricarei masuri europene care ar trata Ungaria diferit fata de "alte tari care au democratii de 200 de ani", Polonia a promis ca se va opune oricarei reduceri a fondurilor europene de dezvoltare destinate noilor membri, iar ministrul roman de Externe a amenintat ca va bloca intrarea Croatiei in UE daca aderarea Romaniei la Schengen nu va fi aprobata, insa presedintele Traian Basescu s-a delimitat ulterior de aceasta amenintare.
"Nu vom accepta discriminari din partea nimanui, nici chiar a celor mai puternice state UE", a spus Basescu.
Tensiunile au fost vizibile si vineri, cand Viktor Orban si presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, nu au reusit sa-si ascunda divergentele de opinie in legatura cu legea ungara a presei.
Disputele risca sa umbreasca presedintia ungara a UE si chiar si pe cea poloneza, in conditiile in care dezbaterile privind bugetul UE nu se vor incheia inainte de sfarsitul anului, iar disputele privind aderarea Romaniei si Bulgariei la Schengen ar putea dura luni de zile, deoarece Franta si Germania nu par sa renunte la pozitia lor.
Financial Times afirma ca exista indicii ca noii membri UE incearca sa se uneasca pentru a face parte presiunilor occidentale.
Un diplomat dintr-o tara central-europeana a afirmat ca membrii din Estul continentului sunt legati intre ei de experienta comuna a epocii comuniste, a economiilor si democratiilor in dezvoltare si a luptei de a obtine influenta la Bruxelles."Dar nu toti noii membri pot fi pusi in aceeasi oala (...) Au o parte comuna a experientei istorice. Dar pozitiile si prioritatile economice si in alte domenii sunt destul de diferite", a adaugat el.
Europa ar putea fi confruntata cu un nou val de imigranti ilegali
Presa britanica de sambata afirma ca Europa ar putea fi confruntata cu un nou val de imigranti ilegali, in cazul in care Romania blocheaza investitiile in securizarea frontierelor, ca urmare a amanarii aderarii la spatiul Schengen.
"Presedintele Traian Basescu a afirmat ca va renunta la securitatea granitei , in semn de protest intr-o disputa privind restrictiile de imigrare in cazul cetatenilor romani", afirma Daily Express in editia online, intr-un articol intitulat "Romania ameninta sa deschida granitele".
Si Daily Mail scrie, in editia online de sambata, despre " temeri legate de un aflux de imigranti in Marea Britanie, dupa ce presedintele roman declara ca nu poate garanta securitatea granitelor",
duminică, 13 februarie 2011
Amenzi circulatie 2011
Amenzile de circulatie sunt mai mari din 2011. Soferii indisciplinati vor scoate mai multi bani din buzunar daca sunt prinsi fara centura de siguranta, cu viteza prea mare sau masina murdara. Noile amenzi rutiere ii vor ustura in mod serios la buzunar pe cei care persista in greseala, topul revenind unor "nereguli" precum depasirea vitezei legale cu peste 40 de km/h, conducerea sub influenta bauturilor alcoolice si rotile pline de noroi. Pentru toate acestea, conducatorii auto vor plati o amenda cuprinsa intre 603 si 1.340 lei.
Folosirea telefonului mobil, oprirea in loc nepermis si lipsa centurii de siguranta se taxeaza cu pana la 201 lei. Neacordarea de prioritate pietonilor sau altor autovehicule din trafic se sanctioneaza cu retinerea permisului si o amenda intre 268 si 335 lei.
folosirea telefonului mobil - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- lipsa centurii de siguranta - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- oprirea in loc nepermis - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- stationarea in loc nepermis - 3 puncte de penalizare si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
- depasirea vitezei legale cu 10-20 km/h - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- depasirea vitezei legale cu 20-30 km/h - 3 puncte de penalizare si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
- depasirea vitezei legale cu 30-40 km/h - 4 puncte de penalizare si amenda intre 402 si 536 lei (amenda veche 360-480 lei)
- depasirea vitezei legale cu 40-50 km/h - 6 puncte de penalizare si amenda intre 603 si 1.340 lei (amenda veche 540-1.200 lei)
- depasirea vitezei legale cu peste 50 km/h - permis retinut si amenda intre 603 si 1.340 lei (amenda veche 540-1.200 lei)
- trecerea pe culoarea rosie a semaforului - permis retinut si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
Folosirea telefonului mobil, oprirea in loc nepermis si lipsa centurii de siguranta se taxeaza cu pana la 201 lei. Neacordarea de prioritate pietonilor sau altor autovehicule din trafic se sanctioneaza cu retinerea permisului si o amenda intre 268 si 335 lei.
folosirea telefonului mobil - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- lipsa centurii de siguranta - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- oprirea in loc nepermis - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- stationarea in loc nepermis - 3 puncte de penalizare si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
- depasirea vitezei legale cu 10-20 km/h - 2 puncte de penalizare si amenda intre 134 si 201 lei (amenda veche 120-180 lei)
- depasirea vitezei legale cu 20-30 km/h - 3 puncte de penalizare si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
- depasirea vitezei legale cu 30-40 km/h - 4 puncte de penalizare si amenda intre 402 si 536 lei (amenda veche 360-480 lei)
- depasirea vitezei legale cu 40-50 km/h - 6 puncte de penalizare si amenda intre 603 si 1.340 lei (amenda veche 540-1.200 lei)
- depasirea vitezei legale cu peste 50 km/h - permis retinut si amenda intre 603 si 1.340 lei (amenda veche 540-1.200 lei)
- trecerea pe culoarea rosie a semaforului - permis retinut si amenda intre 268 si 335 lei (amenda veche 240-300 lei)
Cuvant si muzica, 2 dintre creatiile fundamentale
Cuvant si muzica, 2 dintre creatiile fundamentale care ne definesc ca oameni. Cuvantul a avut si are o excelenta capacitate de a da forma rationalului si de a-l transmite, servind indeosebi acelui rational cu un minimum de caracter colectiv. Dincolo de rational, Cuvantul trebuia sa-si gaseasca o completare demna de splendoarea sa. Acel ceva capabil sa ofere combustibil si forma inefabilului, acea "inventie" gata sa accepte si sa primeasca unicitatea trairii, sa-i dea contururi fara a o dilua ori truca. Atunci cand Cuvintele nu i-au mai fost de ajuns, omul a gasit Muzica.
PC este "sconcsul" care merge la vânătoare cu "tigrul şi cu leul"
PC nu este o "soluţie imorală" pentru că dl. Voiculescu e Felix. În această logică, toate partidele sunt soluţii imorale. Nu-mi amintesc vreun partid care să nu aibă securiştii săi, fie ofiţeri, fie simpli turnători. De aceea, este amuzantă ipocrizia unora care condamnă viguros PNL că a făcut pactul cu Diavolul. Păi, dacă-i aşa, toată lumea l-a făcut la un moment dat şi, spre aducerea aminte a pedeliştilor indignaţi, chiar şi dl. Traian Băsescu.
PC este o "soluţie imorală" pentru că se foloseşte de mijloace extrapolitice pentru a ajunge în Parlament. Spre deosebire de celelalte partide de 1 la sută, PC nu-şi face niciodată griji la alegeri. Prezenţa în Legislativ şi uneori în Guvern eludând votul popular este imorală. Dl. Voiculescu reuşeşte să-şi ţină partidul în centrul evenimentelor vânzându-le diverşilor interesaţi nu vreo doctrină magică (acum de centru dreapta), ci o iluzie mediatică. Iar doritori sunt destui. Chiar dacă le pute marfa livrată de dl. Voiculescu, toţi se înghesuie. PC este "sconcsul" care merge la vânătoare cu "tigrul şi cu leul", după cum sună noua fabulă politică, explicată pe înţelesul liberalilor de dl. Ludovic Orban.
N-am să înţeleg niciodată obsesia politicianului de a avea şi el o televiziune. De pildă dl. Antonescu. Domnia sa n-a reuşit să explice coerent, nici măcar în propriul partid, raţiunea politică a înfrăţirii cu conservatorii. După ce PC a ieşit din alianţa cu PSD şi a intrat în cea cu PNL, aritmetica e simplă: (PSD-PC)+(PNL+PC) = PSD+PNL. Deci, în negocierile pentru alianţa adevărată, cea cu PSD, avantajul pe care peciştii îl vor da liberalilor este nul. Avantajul pe care-l va avea dl. Voiculescu e clar - garanţia rămânerii în Parlament. Dar ce oferă în schimb? O tribună media de pe care dl. Antonescu îşi va face vocalizele? Păi era până acum dl. Antonescu boicotat de Antene? Şi-ar fi schimbat televiziunea d-lui Voiculescu opţiunea anti-Băsescu dacă nu se făcea alianţa? Părerea mea e că dl. Antonescu a plătit pentru ceva ce oricum avea gratis. Dar asta este strict afacerea domniei sale.
Remarc doar faptul că dl. Antonescu a ajuns să spună că "reducerea PC la Intact sau la Dan Voiculescu e obsesia propagandiştilor lui Băsescu". Aici intră ziarişti, scriitori, comentatori, membri din propriul partid, în general oameni care nu gândesc ca domnia sa. Întâlnim aici un mic dictator în formare care, alimentat cu furie şi ură de tot felul de lăudători de ocazie, gândeşte periculos că "cine nu-i cu noi e împotriva noastră". Dar despre asta vom mai scrie, cultul lui Antonescu e de abia la început.
PS "În România, cu câteva excepţii, jurnaliştii se minunează de cât de şmecher a fost dl. Băsescu şi de data asta, jurnaliştii scriu editoriale care se numesc Antonescu, securist la fără frecvenţă, nu Băsescu, javră mincinoasă, de pildă. Ar trebui ca jurnaliştii ăştia să-i facă securişti pe părinţii lor, nu pe alţii. Sigur, în articol nu se spune asta, tocmai. Dar aşa merge, aşa se naşte şi se dezvoltă această substanţă în care viermii au spor".
Dl. Antonescu a furnizat această mostră de gândire ilogică luni seara, la Antena3. Deci "jurnaliştii" l-au făcut securist, deşi "sigur, în articol nu se spune asta". Din păcate, reacţia d-lui Antonescu vine să confirme una dintre concluziile articolului Crin Antonescu, securist la fără frecvenţă, şi anume că domnia sa este "unul dintre cei mai superficiali politicieni din România". Dl. Antonescu, lăudat pentru calităţile sale oratorice, răspunde cu un "ba pe-a mă-tii" la un articol din care probabil a citit doar titlul. Acest politician care cere să fie recunoscut drept Liderul anti-Băsescu încearcă să îmbrăţişeze mimetic stilul duşmanului său şi se antrenează la oglindă cu armele acestuia: grosolănia, insulta, atacul sub centură. Nu m-ar mira ca, în intimitate, dl. Antonescu să-l admire sincer pe dl. Băsescu.
UN ARTICOL DE NEGRUTU CARE E BUN !
PC este o "soluţie imorală" pentru că se foloseşte de mijloace extrapolitice pentru a ajunge în Parlament. Spre deosebire de celelalte partide de 1 la sută, PC nu-şi face niciodată griji la alegeri. Prezenţa în Legislativ şi uneori în Guvern eludând votul popular este imorală. Dl. Voiculescu reuşeşte să-şi ţină partidul în centrul evenimentelor vânzându-le diverşilor interesaţi nu vreo doctrină magică (acum de centru dreapta), ci o iluzie mediatică. Iar doritori sunt destui. Chiar dacă le pute marfa livrată de dl. Voiculescu, toţi se înghesuie. PC este "sconcsul" care merge la vânătoare cu "tigrul şi cu leul", după cum sună noua fabulă politică, explicată pe înţelesul liberalilor de dl. Ludovic Orban.
N-am să înţeleg niciodată obsesia politicianului de a avea şi el o televiziune. De pildă dl. Antonescu. Domnia sa n-a reuşit să explice coerent, nici măcar în propriul partid, raţiunea politică a înfrăţirii cu conservatorii. După ce PC a ieşit din alianţa cu PSD şi a intrat în cea cu PNL, aritmetica e simplă: (PSD-PC)+(PNL+PC) = PSD+PNL. Deci, în negocierile pentru alianţa adevărată, cea cu PSD, avantajul pe care peciştii îl vor da liberalilor este nul. Avantajul pe care-l va avea dl. Voiculescu e clar - garanţia rămânerii în Parlament. Dar ce oferă în schimb? O tribună media de pe care dl. Antonescu îşi va face vocalizele? Păi era până acum dl. Antonescu boicotat de Antene? Şi-ar fi schimbat televiziunea d-lui Voiculescu opţiunea anti-Băsescu dacă nu se făcea alianţa? Părerea mea e că dl. Antonescu a plătit pentru ceva ce oricum avea gratis. Dar asta este strict afacerea domniei sale.
Remarc doar faptul că dl. Antonescu a ajuns să spună că "reducerea PC la Intact sau la Dan Voiculescu e obsesia propagandiştilor lui Băsescu". Aici intră ziarişti, scriitori, comentatori, membri din propriul partid, în general oameni care nu gândesc ca domnia sa. Întâlnim aici un mic dictator în formare care, alimentat cu furie şi ură de tot felul de lăudători de ocazie, gândeşte periculos că "cine nu-i cu noi e împotriva noastră". Dar despre asta vom mai scrie, cultul lui Antonescu e de abia la început.
PS "În România, cu câteva excepţii, jurnaliştii se minunează de cât de şmecher a fost dl. Băsescu şi de data asta, jurnaliştii scriu editoriale care se numesc Antonescu, securist la fără frecvenţă, nu Băsescu, javră mincinoasă, de pildă. Ar trebui ca jurnaliştii ăştia să-i facă securişti pe părinţii lor, nu pe alţii. Sigur, în articol nu se spune asta, tocmai. Dar aşa merge, aşa se naşte şi se dezvoltă această substanţă în care viermii au spor".
Dl. Antonescu a furnizat această mostră de gândire ilogică luni seara, la Antena3. Deci "jurnaliştii" l-au făcut securist, deşi "sigur, în articol nu se spune asta". Din păcate, reacţia d-lui Antonescu vine să confirme una dintre concluziile articolului Crin Antonescu, securist la fără frecvenţă, şi anume că domnia sa este "unul dintre cei mai superficiali politicieni din România". Dl. Antonescu, lăudat pentru calităţile sale oratorice, răspunde cu un "ba pe-a mă-tii" la un articol din care probabil a citit doar titlul. Acest politician care cere să fie recunoscut drept Liderul anti-Băsescu încearcă să îmbrăţişeze mimetic stilul duşmanului său şi se antrenează la oglindă cu armele acestuia: grosolănia, insulta, atacul sub centură. Nu m-ar mira ca, în intimitate, dl. Antonescu să-l admire sincer pe dl. Băsescu.
UN ARTICOL DE NEGRUTU CARE E BUN !
GELOZIA - TRATAT medical de la Relu Ursache
Gelozia apare in viata fiecaruia si este o stare ce oscileaza intre ura si iubire, intre realitate si proiectie. Gelozia este o problema atat de universala, incat mai degraba trebuie sa te aranjezi cu ea decat sa-ti faci iluzii ca ar putea fi invinsa sau chiar extirpata. Gelozia este un conflict relational intre trei oameni, obisnuind a se intampla intre doi indivizi de acelasi sex si unul de sex opus. Cel mai gelos este cel a carui relatie de durata a fost violata si poate fi sotul sau sotia, iubitul sau iubita.
Gelozia normala se compune din:
- durerea pentru persoana iubita, presupus pierduta;
- jignire narcisica, adica jignirea celui retrogradat si atins intr-un punct central al sentimentului de sine;
- sentimente ostile fata de rival;
- sentimente ostile, autocritica ce vizeaza contributia proprie la pierdere;
- uneori agresivitatea fata de persoana iubita sau o raceala impersonala.
Si sentimentele au o istorie si fata de gelozie stiinta are o pozitie pe care a luat-o odata cu dezvoltarea cunostintelor si teoriilor de medicina. In psihiatrie medicii au studiat mai intai gelozia maladiva sau obsesiva, care a fost inclusa in cercetarea paranoiei. In 1905 se face prima cercetare asupra fenomenului general de gelozie. Descrierea sentimentului facuta de Gesell ne arata cat de putin s-au schimbat oamenii in relatiile lor psihice si sociale in ultima suta de ani.
Gelozia apare fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane. Daca gelozia infantila este fatisa, agresiva si instinctuala, la pubertate gelozia este insotita de melancolie si depresie. Aparuta foarte timpuriu in istoria omenirii, gelozia este o constiinta de sine, al carei continut este determinat de rivalitatea instinctiva mostenita de la regnul animal, si de influentele mediului ambient social. Ea se dezvolta transformandu-se in forme complexe si rafinate, paralel cu diferentierea constiintei de sine.
In 1911 Friedmann da geloziei o definitie: sentimental care apare intr-o concurenta sau in implicarea altcuiva intr-un domeniu de activitate intens marcat sentimental si se percepe ca un sentiment penibil de iritare asociata cu dorinta de a-l alunga pe concurent.
La Freud, iubirea este intotdeauna ambivalenta. Ceea ce uzual numim iubire, contine intotdeauna si ura, una dintre functiile iubirii este de a face ca ura sa fie inofensiva. Iubirea singura este oarecum o abstractie nerealista. In 1922 Freud vorbeste despre gelozie asemanand-o cu doliul. La indivizii la care ea nu se manifesta a tras concluzia ca ea exista in viata psihica inconstienta insa este supusa unei refulari puternice. Acolo unde ea se manifesta intens si anormal se poate clasifica pe trei nivele: concurentiala sau normala, proiectata si deliranta
Gelozia normala este compusa din doliu din durerea pentru persoana iubita pierduta, din umilirea narcisica, din sentimente dusmanoase fata de rivali, autocritica in care propriul eu devine vinovat pentru pierderea iubirii.
Desi numita normala, ea nu este o gelozie rationala fiindca nu porneste din relatii actuale, nu este proportionala cu situatia reala si este inradacinata in inconstient din afectivitatea copilariei si provine din complexul Oedip sau din complexul fratern al primei perioade sexuale. Caracterul triunghiului geloziei se intelege, pe de o parte, copilul concureaza cu unul din parinti pentru dragostea celuilalt, iar, pe de alta parte, fratii rivalizeaza pentru dragostea, atentia, favorizarea sau exclusivitatea cu parintii. Asemanator se intampla si in conflictele de iubire ale adultilor.
In teoria lui Freud gasim explicat si cazul unor persoane care au o traire bisexuala a geloziei: de ex. la barbat, in afara de durerea pentru femeia iubita, apare si ura impotriva rivalului masculin care ii rapeste iubita.
Gelozia proiectata provine din propria infidelitate avuta deja sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare. Prin proiectie aici se intelege ca sentimentele, insusirile, dorintele resprinse sunt transferate in afara, la o alta persoana. Se proiecteaza propriul impuls spre infidelitate:”Nu eu sunt infidel, ci ea, respective el este.” Gelosii de la acest nivel, obisnuiesc sa se serveasca de formula: “Se poate ca si eu sa fi vrut/sa fi fost infidela, dar la mine este altfel.”
Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si s-o prelucrezi. Pentru a putea face acest lucru, ar trebui sa fii constient de faptul ca oricarui om ii este greu sa-si respecte promisiunea de fidelitate.
Realitatea cotidiana ne arata ca fidelitatea, chiar si cea pretinsa in casatorie, nu poate fi pastrata impotriva unor ispite constante. Fiecare din noi percepem aceasta ispita si ne comportam diferit. Cel care neaga ispita este pentru ca a gasit o usurare, o eliberare de constiinta morala apeland la un mecanism inconstient care presupune proiectarea propriilor porniri intr-o infidelitate din partea celuilalt, astfel reusind sa ramana el fidel.
In societate s-a tinut cont de aceasta tendinta proiectiva lasand un spatiu de joc pentru dorinta de a fi placuta/de a placea, a femeilor si pentru dorinta de a cuceri a barbatului, asteptandu-se astfel la o toleranta a tendintei catre infidelitate facand-o mai inofensiva. Regula stabileste ca femeia si barbatul sa nu dea seama unul altuia de acest mic pas in directia infidelitatii. Gelosul nu recunoaste aceasta conventie sociala, nu realizeaza ca flirtul social poate fi si o asigurare impotriva unei infidelitati reale. El vede astfel intr-o exagerare nerealista ceea ce exista realmente – dorintele relationale multilaterale ale tuturor oamenilor.
Gelozia care se naste din proiectie este greu de analizat in procesul terapeutic, care duce la descoperirea fantasmelor inconstiente ale propriei infidelitati.
Gelozia deliranta este cea mai grea, fiindca aici gasim gelozie la toate cele trei niveluri. Si aceasta apare din tendinta la infidelitatea refulata, dar obiectul fantasmei este de acelasi sex cu persoana in cauza. Aceasta gelozie corespunde unei homosexualitati in fermentatie si este o forma clasica a paranoiei. Ea se transcrie astfel, de ex. la barbat: “Eu nu il iubesc pe el, ea il iubeste.” Delirul de gelozie poate sa-l faca pe cel afectat incapabil de munca si-l transforma intr-un real pericol vital pentru altii, ca si pentru sine insusi.
Gelozia la femei si gelozia la barbatiSus
Groaza geloasa, furia violenta, aprinsa apare mai des in gelozia masculina decat la femei. Daca la barbati intalnim teama, in cazul conflictului de gelozie, femeile sufera mult mai multa vreme si mai intens.
Teama de pierdere a iubirii este strans legata de sentimentele feminine de vinovatie. Femeile inclina spre acest sentiment prin apartenenta la cultura, educatie si dezvoltare afectiva in care privarea de dragoste este vazuta ca o consecinta a comportamentului ei. Modul traditional de comportament in fata infidelitatii sotului, pretins de la o femeie este sa nu faca prea mult tapaj, sa nu-si manifeste gelozia, sa-si caute propriile greseli care l-au trimis spre alte femei si, sa astepte pana ce el renunta.
Relatiile sexuale deschise par sa aduca mai multe dificultati si mai putine avantaje pentru femei decat pentru barbati. Gelozia este inevitabila iar la persoanele nevrotice exista pericolul ca ele sa se retraga in ele insele, sa nege conflictele legate de relatia amoroasa sau sa incerce sa le rezolve pentru sine, ceea ce desparte partenerii. Vaukhonen ajunge la concluzia ca barbatii se imbolnavesc de gelozie mai des, mai grav si mai devreme decat femele, acestea fiind inclinate mai mult spre gelozia nevrotica. Psihiatria relateaza mai des despre cazuri masculine. Indiferent de ce arata statisticile, deosebirile dintre femei si barbati la un moment dat se anuleaza.
Potrivit lui Freud, oamenii deosebit de predispusi la gelozie sunt cei care au fost ei insisi sau ar fi vrut sa fie infideli, ca si cei cu impulsuri homosexuale puternice, dar refulate.
Teza psihanalizei spune ca nimeni care este gelos ca adult nu traieste aceasta stare pentru prima oara. In copilarie, odata cu complexul Oedip, fiecare copil are experienta dureroasa, in care parintii nu pot fi pe lunga durata doar pentru copil, disponibili total, ceea ce duce la renuntarea pretentiilor nerealiste. In cazul ideal, copilul este sustinut de dragostea rezistenta a ambilor parinti care nu-i vor lua in nume de rau pretentiile sale, staruintele la exclusivitate, ci il vor ajuta sa parcurga aceasta perioada in unele privinte grea, patimasa, considerand-o o experienta normala si necesara pentru asimilare in bagajul inconstientului. Caci aici sunt depozitate toate rezultatele copilariei iar ele ne influenteaza viata de adult.
Amintirile infantile ale relatiei cu parintii strabat din inconstient si pot deveni focare daca sunt atatate de furtunile varstei adulte. In toate cazurile de gelozie, recursul la relatia cu parintii este edificatoare si utila. Sa nu intelegem gresit, nu din toate triunghiurile primare dificile– mama, tata, copil – apar persoane geloase, dar toti adultii gelosi au avut de-a face in copilaria si tineretea lor cu parinti (sau inlocuitori ai acestora) problematici, chiar daca, ei isi percep copilaria ca una fericita, cu incetul se pot apropia de ranirile si fantasmele timpurii pastrate acum in inconstient. Pentru a le depista, intotdeauna e nevoie de un travaliu individual si anevoios. Iar vindecarea nu inseamna doar amintire, ci si constientizare, repetare, perlaborare, inainte de a fi posibile noi solutii.
Freud descopera indivizi cu un tipar care se caracterizeaza prin acela ca au nevoie pentru iubirile lor de conditia unui “tert prejudiciat”: ei se indragostesc doar de acele persoane care au deja soti, logodnici sau prieteni stabili, repetand o experienta din copilarie in care mama era intr-un mod total indisolubil. In felul acesta, situatia din copilarie, va fi tot mereu evocata si se va incerca rezolvarea ei. In spatele geloziei stau intotdeauna dorinte, care sunt exprimate, blocate sau sanctionate prin angoase. Sentimentul de inferioritate morala sta mereu la panda, in cazul persoanelor inclinate spre gelozie. Pentru a evita o asemenea situatie si pentru a nu da frau liber acestei constiinte de sine, ele au nevoie sa fie iubite.
Asa se explica rolul nevoii narcisice si caracterul indoielnic al dragostei la gelosi. Ceea ce caracterizeaza dragostea gelosilor este ca nu e vorba de iubire, ci de dorinta chinuitoare de a fi iubit. Pentru a-si implini aceasta dorinta, gelosul face asemeni unui drogat, cele mai absurde eforturi, caci doar ca persoana de sine statatoare el nu se poate considera demn de a fi iubit sau apreciat. Realizam prin urmare, ca gelozia este un semn de slabiciune si nu de tarie in dragoste; originea ei se afla mai degraba in teama si in sentimental inconstient de vinovatie.
O alta teza se refera la sentimentul de a fi pozitionat ca al doilea, ca si in experienta copilariei: mai intai la mama, dupa tata. Daca un individ nu reuseste sa se perceapa el insusi, independent sau eliberat de experienta relatiei cu parintii, el va solicita insistent, incepand cu pubertatea, sa fie primul pentru o partenera proprie, care sa fie cat mai autentica.
Se intampla uneori, ca cei care acuza perceptia locul doi si se afla intr-o relatie in care s-a nascut un copil, sa se planga ca a fost folosit ca furnizor pentru implinirea celuilalt ca parinte si, din nou, avand in vedere enorma importanta a copiilor, el va fi al doilea ca valoare. Gelozia pe copii este des intalnita in psihoterapie, mai ales acolo unde se stie ca pentru un copil este vital ca in primii ani de viata sa ii fie luate in serios necesitatile sale.
Daca sotul si-a interiorizat normele rezultate din copilaria sa, va putea mai usor sa renunte un timp la propriile satisfactii in favoarea urmasilor. Dar el se va simti lezat, si pe buna dreptate, cand sotia va profita de ocazie pentru a se sustrage unei relatii adulte intre un barbat si femeie. Plangerile provocate de importanta interioara mult prea mare a copiilor si cele referitoare la aversiunea sexuala a femeilor dupa prima nastere si mai ales dupa a doua sunt prilej de suferinta pentru barbati.
Lipsa de timp si epuizarea rezultata din noile sarcini in casa si regresul importantei relatiei femei cu barbatul aduc multe cupluri in terapie. Daca gelozia sexuala este cat de cat permisa, gelozia pe copii sau parinti este inconstienta si nepermisa.
Edmund Bergler, in 1939, in teza sa vorbeste despre alegerea obiectului agresiunii in functie de felul iubirii. In dragoste, sustine el, are loc o repartizare a rolurilor a doua instante sentimentale: Eul si idealul Eului. Daca persoana care iubeste are o reprezentare superioara, ideala despre sine, dragostea sa va fi activa, grijulie, darnica, protectoare. Daca gelosul vede in persoana iubita idealul Eului sau – jumatatea mai buna – el va dori sa se subordoneze acestuia, sa admire, sa ceara, sa se delecteze, sa fie iubit pasiv. Chinul geloziei se explica prin implicarea propriului Eu. In cazul infidelitatii, cel care iubeste activ va deveni agresiv fata de rival. El este atat de narcisic incat rivalul sau devine mai important decat persoana iubita, fiindca il vede mai degraba egalul sau. Fata de acesta are consideratie si agresiune, iar fata de persoana iubita dispret si neglijare.
In cazul dorintei de a fi iubit, gelosul este lovit de infidelitate in idealul Eului si isi exprima amagirea prin furie si ura impotriva partenerului infidel. Rivalul ramane mai degraba in afara campului de disputa. In cazul alcoolicilor gelosi, patima lor arata cat de mult are nevoie propriul Eu de o intarire din afara, ei nu-si agreseaza aproape niciodata rivalul.
Sa ne amintim de caracterul absorbant si devorator al iubirii geloase. Este important sa ne gandim la teoria relatiei dintre Sine si obiecte, la tensiunile compulsionale din cea mai precoce faza de dezvoltare psihosexuala, aceea in care copilul cunoaste placerea si refuzarea placerii in special in procesele hranirii, prin supt, adica faza orala. Nu poti manca ceva, fara a-l distruge. Nu exista o contopire mai radicala decat cea prin mancare, dar nici o distrugere mai radicala. Folosim deseori in relatia cu persoanele dragi afirmatia: “Imi vine sa te mananc!”
Prin urmare o anvergura foarte mare a ambivalentei apare prima oara in dezvoltarea umana a libidoului si apoi o gasim des ca si caracteristica a geloziei. Joan Riviere, in 1932, a publicat un raport de caz in care este prezentata gelozia ca mecanism de aparare, adica impotriva dorintelor de inghitire si pradare.
Masochismul – satisfacerea autotorturanta greu de perceput si de recunoscut de catre gelosi – se manifesta mai ales prin necesarul lor vizual, de a privi, de a se gandi la, a-si reprezenta ceea ce se petrece intre partenerul lor si rival. Compulsia masochista a privitului in relatia cu partenerul este cea de a-si vedea mereu partenerul, de a-l interoga mereu si in felul acesta a-l tortura. Rezultatul duce la despartire sau la distantare atunci cand partenerul se retrage din jocul sadomasochist, insa gelosul vrea sa continue, fiindca se simte amenintat in lipsa satisfactiei jocului vesnicelor interogari.
Componenta exibitionista poate fi observata des la gelosi, nu numai ca privesc intruna, ci si vorbesc intruna despre acest subiect si astfel se arata neobositi in toata nefericirea lor. Componenta narcisica, orientata spre ei insisi este si mai evidenta in acest caz. Dupa La Rochefoucauld, gelozia contine mai mult amor propriu decat amor si astfel putem intelege lipsa de atractivitate a persoanelor preocupate cronic de gelozie, fiindca cine cauta un contact cu ele va fi tot timpul lezat, caci gelosii sunt lor insisi mult mai importanti decat toti ceilalti.
Gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are mila fata de cel pe care pretinde ca-l iubeste, sustine La Rochefoucauld. Fiecare agresiune contine un element narcisic, de autoaparare, insa la gelos este greu de inteles agresiunea impotriva partenerului care este intoarcerea nu impotriva dusmanului, ci impotriva unei persoane iubite peste masura. Nemarginirea unei astfel de iubiri, ostilitatea si pretentia de control ingrozesc, condamnand iubirea gelosului ca fiind inumana, imatura.
Psihanaliza vede in puterea arogata de un adult asupra unui alt adult, consecinta unei delimitari vagi intre propriul Sine si persoana iubita. Drepturile acesteia, independenta si libertatea de miscare a acesteia nu sunt recunoscute; sentimentul de atotputernicie si delirul de grandoare sunt fenomene prezente in iubirea gelosului.
De unde isi ia un gelos forta sau puterea de a pretinde sa dispuna total de persoana iubita, ajungand, in caz extrem, pana la omor? Raspunsul gelosului suna astfel: Tu si Eu ar fi trebuit sa fim un singur tot, nu doar in momentele de contopire sexuala, erotica sau spirituala ci intotdeauna. Tu nu trebuie sa ridici nici un fel de pretentii proprii sau doar pe cele care ii convin lui Eu; daca ridici altele, teama va fi extraordinar de amenintatoare, insuportabila, incat singura. gelozia ca mecanism de aparare nu va fi suficienta, ci inlaturarea partenerului recalcitrant va aparea ca unica iesire sigura.
Putem intelege caracterul amenintator, daca ne amintim ca mama si sugarul sunt perceputi in faza simbiozei normale ca dubla unitate in interiorul unei granite comune. Daca gelosul regreseaza la o astfel de stare, atunci el se percepe pe sine si persoana iubita, ca doua persoane intr-o singura piele, cea exterioara determinand exclusiv contactul cu lumea inconjuratoare.
Ce facem cu gelozia?Sus
Indiferent ca pornim de la teza unui singur vinovat sau teza implicarii multilaterale nu se poate avansa fara o intelegere fundamentala a proceselor intrapsihice a individului, dar ea trebuie pusa in relatie de reciprocitate cu comportamentul, istoricul si cu cei din jurul sau. In sistemul familial cei doi parteneri sunt supusi unei influente reciproce a carui rezultat nu este mereu previzibil.
Nu putem gandi doar linear, considerand vinovat o singura persoana fiindca ceilalti, chiar daca in mod constient vor ca gelosul sa se vindece, inconstient contribuie la mentinerea problemei. De aceea, circularitatea in cazul geloziei este bine analizata. Comunicarea dintre parteneri mentine reteaua relationala in care solutiile problemelor pot fi cele care rezulta din solutii eronate, repetate la nesfarsit insa pot fi identificate unele noi care vor sparge secventele insusite. Astfel, gelozia apare ca rezultat al unor incercari de solutionare gresite, alaturi de rigidizare ca simptom fundamental.
Completarea reciproca, indispensabila in orice casnicie, nu este modelata productiv, ci fiecarui partener ii sunt repartizate acele segmente pe care celalalt nu indrazneste sa le cunoasca. De exemplu, unul are voie doar sa ingrijeasca si sa ocroteasca, celalalt doar sa fie neajutorat si dependent. Daca se schimba pozitiile sau rolurile, atunci se ajunge la criza.
In gelozie-infidelitate, regasim lupta conjugala pentru putere in care jocul este formulat: “sunt atat de gelos/geloasa doar fiindca tu esti infidela/infidel “ iar la celalalt: “sunt atat de infidel/infidela pentru ca esti tu atat de geloasa/gelos”. Pe de o parte, actiunea dorintelor de libertate si temerile de despartire, pe de alta parte, dorintele de apropiere si aspiratia despartirii trebuie privite ca ceva ce stau la baza foarte multor procese relationale legate de gelozie.
Gelozia are un aspect pozitiv semnificativ si este interesul fata de continuarea relatiei. Exista insa si infidelitate, care nu provoaca gelozie, ci este traita cu indiferenta sau cu satisfactia de a face posibila despartirea. La gelozie si in special la conservarea ei indelungata contribuie atat persoana geloasa, cat si partenerul, desi ambii vor in mod constient sa scape de gelozie.
In cazul unei gelozii delirante nu ne putem intreba cine este mai dement – sotia, care-si imagineaza o fascinatie de indragostire inexistenta a sotului ei pentru o femeie anume, sau barbatul care ani de zile si clipa de clipa lasa sa i se controleze intreg comportamentul si incearca mereu sa-si convinga cu dragoste sotia ca ii este credincios, se scuza daca odata s-a infuriat si multe altele.
Gelozia, alaturi de sentimentele de ura si invidie intra in campul de interes al psihoterapiei , care se confrunta in mod curent cu ele. Gelozia este partea intunecata a iubirii iar in exces, ea devine dificultate pentru ambii parteneri de iubire si poate distruge relatia si sentimental valori proprii ale celui care o traieste. Gelozia nu poate fi depasita fara confruntare, intelegere si schimbare.
Autor este Delia Ciobancan, Psiholog Cabinet Individual de Psihologie Tel. 0733 098444 dar articolul este putin prelucrat... de autor
Gelozia normala se compune din:
- durerea pentru persoana iubita, presupus pierduta;
- jignire narcisica, adica jignirea celui retrogradat si atins intr-un punct central al sentimentului de sine;
- sentimente ostile fata de rival;
- sentimente ostile, autocritica ce vizeaza contributia proprie la pierdere;
- uneori agresivitatea fata de persoana iubita sau o raceala impersonala.
Si sentimentele au o istorie si fata de gelozie stiinta are o pozitie pe care a luat-o odata cu dezvoltarea cunostintelor si teoriilor de medicina. In psihiatrie medicii au studiat mai intai gelozia maladiva sau obsesiva, care a fost inclusa in cercetarea paranoiei. In 1905 se face prima cercetare asupra fenomenului general de gelozie. Descrierea sentimentului facuta de Gesell ne arata cat de putin s-au schimbat oamenii in relatiile lor psihice si sociale in ultima suta de ani.
Gelozia apare fiind cea mai dureroasa dintre emotiile umane. Daca gelozia infantila este fatisa, agresiva si instinctuala, la pubertate gelozia este insotita de melancolie si depresie. Aparuta foarte timpuriu in istoria omenirii, gelozia este o constiinta de sine, al carei continut este determinat de rivalitatea instinctiva mostenita de la regnul animal, si de influentele mediului ambient social. Ea se dezvolta transformandu-se in forme complexe si rafinate, paralel cu diferentierea constiintei de sine.
In 1911 Friedmann da geloziei o definitie: sentimental care apare intr-o concurenta sau in implicarea altcuiva intr-un domeniu de activitate intens marcat sentimental si se percepe ca un sentiment penibil de iritare asociata cu dorinta de a-l alunga pe concurent.
La Freud, iubirea este intotdeauna ambivalenta. Ceea ce uzual numim iubire, contine intotdeauna si ura, una dintre functiile iubirii este de a face ca ura sa fie inofensiva. Iubirea singura este oarecum o abstractie nerealista. In 1922 Freud vorbeste despre gelozie asemanand-o cu doliul. La indivizii la care ea nu se manifesta a tras concluzia ca ea exista in viata psihica inconstienta insa este supusa unei refulari puternice. Acolo unde ea se manifesta intens si anormal se poate clasifica pe trei nivele: concurentiala sau normala, proiectata si deliranta
Gelozia normala este compusa din doliu din durerea pentru persoana iubita pierduta, din umilirea narcisica, din sentimente dusmanoase fata de rivali, autocritica in care propriul eu devine vinovat pentru pierderea iubirii.
Desi numita normala, ea nu este o gelozie rationala fiindca nu porneste din relatii actuale, nu este proportionala cu situatia reala si este inradacinata in inconstient din afectivitatea copilariei si provine din complexul Oedip sau din complexul fratern al primei perioade sexuale. Caracterul triunghiului geloziei se intelege, pe de o parte, copilul concureaza cu unul din parinti pentru dragostea celuilalt, iar, pe de alta parte, fratii rivalizeaza pentru dragostea, atentia, favorizarea sau exclusivitatea cu parintii. Asemanator se intampla si in conflictele de iubire ale adultilor.
In teoria lui Freud gasim explicat si cazul unor persoane care au o traire bisexuala a geloziei: de ex. la barbat, in afara de durerea pentru femeia iubita, apare si ura impotriva rivalului masculin care ii rapeste iubita.
Gelozia proiectata provine din propria infidelitate avuta deja sau din impulsuri spre infidelitate care cad sub refulare. Prin proiectie aici se intelege ca sentimentele, insusirile, dorintele resprinse sunt transferate in afara, la o alta persoana. Se proiecteaza propriul impuls spre infidelitate:”Nu eu sunt infidel, ci ea, respective el este.” Gelosii de la acest nivel, obisnuiesc sa se serveasca de formula: “Se poate ca si eu sa fi vrut/sa fi fost infidela, dar la mine este altfel.”
Dupa cum arata Freud, este mai usor sa-i atribui celuilalt infidelitatea si sa te simti ranit de ea, decat sa ti-o asumi si s-o prelucrezi. Pentru a putea face acest lucru, ar trebui sa fii constient de faptul ca oricarui om ii este greu sa-si respecte promisiunea de fidelitate.
Realitatea cotidiana ne arata ca fidelitatea, chiar si cea pretinsa in casatorie, nu poate fi pastrata impotriva unor ispite constante. Fiecare din noi percepem aceasta ispita si ne comportam diferit. Cel care neaga ispita este pentru ca a gasit o usurare, o eliberare de constiinta morala apeland la un mecanism inconstient care presupune proiectarea propriilor porniri intr-o infidelitate din partea celuilalt, astfel reusind sa ramana el fidel.
In societate s-a tinut cont de aceasta tendinta proiectiva lasand un spatiu de joc pentru dorinta de a fi placuta/de a placea, a femeilor si pentru dorinta de a cuceri a barbatului, asteptandu-se astfel la o toleranta a tendintei catre infidelitate facand-o mai inofensiva. Regula stabileste ca femeia si barbatul sa nu dea seama unul altuia de acest mic pas in directia infidelitatii. Gelosul nu recunoaste aceasta conventie sociala, nu realizeaza ca flirtul social poate fi si o asigurare impotriva unei infidelitati reale. El vede astfel intr-o exagerare nerealista ceea ce exista realmente – dorintele relationale multilaterale ale tuturor oamenilor.
Gelozia care se naste din proiectie este greu de analizat in procesul terapeutic, care duce la descoperirea fantasmelor inconstiente ale propriei infidelitati.
Gelozia deliranta este cea mai grea, fiindca aici gasim gelozie la toate cele trei niveluri. Si aceasta apare din tendinta la infidelitatea refulata, dar obiectul fantasmei este de acelasi sex cu persoana in cauza. Aceasta gelozie corespunde unei homosexualitati in fermentatie si este o forma clasica a paranoiei. Ea se transcrie astfel, de ex. la barbat: “Eu nu il iubesc pe el, ea il iubeste.” Delirul de gelozie poate sa-l faca pe cel afectat incapabil de munca si-l transforma intr-un real pericol vital pentru altii, ca si pentru sine insusi.
Gelozia la femei si gelozia la barbatiSus
Groaza geloasa, furia violenta, aprinsa apare mai des in gelozia masculina decat la femei. Daca la barbati intalnim teama, in cazul conflictului de gelozie, femeile sufera mult mai multa vreme si mai intens.
Teama de pierdere a iubirii este strans legata de sentimentele feminine de vinovatie. Femeile inclina spre acest sentiment prin apartenenta la cultura, educatie si dezvoltare afectiva in care privarea de dragoste este vazuta ca o consecinta a comportamentului ei. Modul traditional de comportament in fata infidelitatii sotului, pretins de la o femeie este sa nu faca prea mult tapaj, sa nu-si manifeste gelozia, sa-si caute propriile greseli care l-au trimis spre alte femei si, sa astepte pana ce el renunta.
Relatiile sexuale deschise par sa aduca mai multe dificultati si mai putine avantaje pentru femei decat pentru barbati. Gelozia este inevitabila iar la persoanele nevrotice exista pericolul ca ele sa se retraga in ele insele, sa nege conflictele legate de relatia amoroasa sau sa incerce sa le rezolve pentru sine, ceea ce desparte partenerii. Vaukhonen ajunge la concluzia ca barbatii se imbolnavesc de gelozie mai des, mai grav si mai devreme decat femele, acestea fiind inclinate mai mult spre gelozia nevrotica. Psihiatria relateaza mai des despre cazuri masculine. Indiferent de ce arata statisticile, deosebirile dintre femei si barbati la un moment dat se anuleaza.
Potrivit lui Freud, oamenii deosebit de predispusi la gelozie sunt cei care au fost ei insisi sau ar fi vrut sa fie infideli, ca si cei cu impulsuri homosexuale puternice, dar refulate.
Teza psihanalizei spune ca nimeni care este gelos ca adult nu traieste aceasta stare pentru prima oara. In copilarie, odata cu complexul Oedip, fiecare copil are experienta dureroasa, in care parintii nu pot fi pe lunga durata doar pentru copil, disponibili total, ceea ce duce la renuntarea pretentiilor nerealiste. In cazul ideal, copilul este sustinut de dragostea rezistenta a ambilor parinti care nu-i vor lua in nume de rau pretentiile sale, staruintele la exclusivitate, ci il vor ajuta sa parcurga aceasta perioada in unele privinte grea, patimasa, considerand-o o experienta normala si necesara pentru asimilare in bagajul inconstientului. Caci aici sunt depozitate toate rezultatele copilariei iar ele ne influenteaza viata de adult.
Amintirile infantile ale relatiei cu parintii strabat din inconstient si pot deveni focare daca sunt atatate de furtunile varstei adulte. In toate cazurile de gelozie, recursul la relatia cu parintii este edificatoare si utila. Sa nu intelegem gresit, nu din toate triunghiurile primare dificile– mama, tata, copil – apar persoane geloase, dar toti adultii gelosi au avut de-a face in copilaria si tineretea lor cu parinti (sau inlocuitori ai acestora) problematici, chiar daca, ei isi percep copilaria ca una fericita, cu incetul se pot apropia de ranirile si fantasmele timpurii pastrate acum in inconstient. Pentru a le depista, intotdeauna e nevoie de un travaliu individual si anevoios. Iar vindecarea nu inseamna doar amintire, ci si constientizare, repetare, perlaborare, inainte de a fi posibile noi solutii.
Freud descopera indivizi cu un tipar care se caracterizeaza prin acela ca au nevoie pentru iubirile lor de conditia unui “tert prejudiciat”: ei se indragostesc doar de acele persoane care au deja soti, logodnici sau prieteni stabili, repetand o experienta din copilarie in care mama era intr-un mod total indisolubil. In felul acesta, situatia din copilarie, va fi tot mereu evocata si se va incerca rezolvarea ei. In spatele geloziei stau intotdeauna dorinte, care sunt exprimate, blocate sau sanctionate prin angoase. Sentimentul de inferioritate morala sta mereu la panda, in cazul persoanelor inclinate spre gelozie. Pentru a evita o asemenea situatie si pentru a nu da frau liber acestei constiinte de sine, ele au nevoie sa fie iubite.
Asa se explica rolul nevoii narcisice si caracterul indoielnic al dragostei la gelosi. Ceea ce caracterizeaza dragostea gelosilor este ca nu e vorba de iubire, ci de dorinta chinuitoare de a fi iubit. Pentru a-si implini aceasta dorinta, gelosul face asemeni unui drogat, cele mai absurde eforturi, caci doar ca persoana de sine statatoare el nu se poate considera demn de a fi iubit sau apreciat. Realizam prin urmare, ca gelozia este un semn de slabiciune si nu de tarie in dragoste; originea ei se afla mai degraba in teama si in sentimental inconstient de vinovatie.
O alta teza se refera la sentimentul de a fi pozitionat ca al doilea, ca si in experienta copilariei: mai intai la mama, dupa tata. Daca un individ nu reuseste sa se perceapa el insusi, independent sau eliberat de experienta relatiei cu parintii, el va solicita insistent, incepand cu pubertatea, sa fie primul pentru o partenera proprie, care sa fie cat mai autentica.
Se intampla uneori, ca cei care acuza perceptia locul doi si se afla intr-o relatie in care s-a nascut un copil, sa se planga ca a fost folosit ca furnizor pentru implinirea celuilalt ca parinte si, din nou, avand in vedere enorma importanta a copiilor, el va fi al doilea ca valoare. Gelozia pe copii este des intalnita in psihoterapie, mai ales acolo unde se stie ca pentru un copil este vital ca in primii ani de viata sa ii fie luate in serios necesitatile sale.
Daca sotul si-a interiorizat normele rezultate din copilaria sa, va putea mai usor sa renunte un timp la propriile satisfactii in favoarea urmasilor. Dar el se va simti lezat, si pe buna dreptate, cand sotia va profita de ocazie pentru a se sustrage unei relatii adulte intre un barbat si femeie. Plangerile provocate de importanta interioara mult prea mare a copiilor si cele referitoare la aversiunea sexuala a femeilor dupa prima nastere si mai ales dupa a doua sunt prilej de suferinta pentru barbati.
Lipsa de timp si epuizarea rezultata din noile sarcini in casa si regresul importantei relatiei femei cu barbatul aduc multe cupluri in terapie. Daca gelozia sexuala este cat de cat permisa, gelozia pe copii sau parinti este inconstienta si nepermisa.
Edmund Bergler, in 1939, in teza sa vorbeste despre alegerea obiectului agresiunii in functie de felul iubirii. In dragoste, sustine el, are loc o repartizare a rolurilor a doua instante sentimentale: Eul si idealul Eului. Daca persoana care iubeste are o reprezentare superioara, ideala despre sine, dragostea sa va fi activa, grijulie, darnica, protectoare. Daca gelosul vede in persoana iubita idealul Eului sau – jumatatea mai buna – el va dori sa se subordoneze acestuia, sa admire, sa ceara, sa se delecteze, sa fie iubit pasiv. Chinul geloziei se explica prin implicarea propriului Eu. In cazul infidelitatii, cel care iubeste activ va deveni agresiv fata de rival. El este atat de narcisic incat rivalul sau devine mai important decat persoana iubita, fiindca il vede mai degraba egalul sau. Fata de acesta are consideratie si agresiune, iar fata de persoana iubita dispret si neglijare.
In cazul dorintei de a fi iubit, gelosul este lovit de infidelitate in idealul Eului si isi exprima amagirea prin furie si ura impotriva partenerului infidel. Rivalul ramane mai degraba in afara campului de disputa. In cazul alcoolicilor gelosi, patima lor arata cat de mult are nevoie propriul Eu de o intarire din afara, ei nu-si agreseaza aproape niciodata rivalul.
Sa ne amintim de caracterul absorbant si devorator al iubirii geloase. Este important sa ne gandim la teoria relatiei dintre Sine si obiecte, la tensiunile compulsionale din cea mai precoce faza de dezvoltare psihosexuala, aceea in care copilul cunoaste placerea si refuzarea placerii in special in procesele hranirii, prin supt, adica faza orala. Nu poti manca ceva, fara a-l distruge. Nu exista o contopire mai radicala decat cea prin mancare, dar nici o distrugere mai radicala. Folosim deseori in relatia cu persoanele dragi afirmatia: “Imi vine sa te mananc!”
Prin urmare o anvergura foarte mare a ambivalentei apare prima oara in dezvoltarea umana a libidoului si apoi o gasim des ca si caracteristica a geloziei. Joan Riviere, in 1932, a publicat un raport de caz in care este prezentata gelozia ca mecanism de aparare, adica impotriva dorintelor de inghitire si pradare.
Masochismul – satisfacerea autotorturanta greu de perceput si de recunoscut de catre gelosi – se manifesta mai ales prin necesarul lor vizual, de a privi, de a se gandi la, a-si reprezenta ceea ce se petrece intre partenerul lor si rival. Compulsia masochista a privitului in relatia cu partenerul este cea de a-si vedea mereu partenerul, de a-l interoga mereu si in felul acesta a-l tortura. Rezultatul duce la despartire sau la distantare atunci cand partenerul se retrage din jocul sadomasochist, insa gelosul vrea sa continue, fiindca se simte amenintat in lipsa satisfactiei jocului vesnicelor interogari.
Componenta exibitionista poate fi observata des la gelosi, nu numai ca privesc intruna, ci si vorbesc intruna despre acest subiect si astfel se arata neobositi in toata nefericirea lor. Componenta narcisica, orientata spre ei insisi este si mai evidenta in acest caz. Dupa La Rochefoucauld, gelozia contine mai mult amor propriu decat amor si astfel putem intelege lipsa de atractivitate a persoanelor preocupate cronic de gelozie, fiindca cine cauta un contact cu ele va fi tot timpul lezat, caci gelosii sunt lor insisi mult mai importanti decat toti ceilalti.
Gelozia este cea mai mare dintre toate patimile, nu are mila fata de cel pe care pretinde ca-l iubeste, sustine La Rochefoucauld. Fiecare agresiune contine un element narcisic, de autoaparare, insa la gelos este greu de inteles agresiunea impotriva partenerului care este intoarcerea nu impotriva dusmanului, ci impotriva unei persoane iubite peste masura. Nemarginirea unei astfel de iubiri, ostilitatea si pretentia de control ingrozesc, condamnand iubirea gelosului ca fiind inumana, imatura.
Psihanaliza vede in puterea arogata de un adult asupra unui alt adult, consecinta unei delimitari vagi intre propriul Sine si persoana iubita. Drepturile acesteia, independenta si libertatea de miscare a acesteia nu sunt recunoscute; sentimentul de atotputernicie si delirul de grandoare sunt fenomene prezente in iubirea gelosului.
De unde isi ia un gelos forta sau puterea de a pretinde sa dispuna total de persoana iubita, ajungand, in caz extrem, pana la omor? Raspunsul gelosului suna astfel: Tu si Eu ar fi trebuit sa fim un singur tot, nu doar in momentele de contopire sexuala, erotica sau spirituala ci intotdeauna. Tu nu trebuie sa ridici nici un fel de pretentii proprii sau doar pe cele care ii convin lui Eu; daca ridici altele, teama va fi extraordinar de amenintatoare, insuportabila, incat singura. gelozia ca mecanism de aparare nu va fi suficienta, ci inlaturarea partenerului recalcitrant va aparea ca unica iesire sigura.
Putem intelege caracterul amenintator, daca ne amintim ca mama si sugarul sunt perceputi in faza simbiozei normale ca dubla unitate in interiorul unei granite comune. Daca gelosul regreseaza la o astfel de stare, atunci el se percepe pe sine si persoana iubita, ca doua persoane intr-o singura piele, cea exterioara determinand exclusiv contactul cu lumea inconjuratoare.
Ce facem cu gelozia?Sus
Indiferent ca pornim de la teza unui singur vinovat sau teza implicarii multilaterale nu se poate avansa fara o intelegere fundamentala a proceselor intrapsihice a individului, dar ea trebuie pusa in relatie de reciprocitate cu comportamentul, istoricul si cu cei din jurul sau. In sistemul familial cei doi parteneri sunt supusi unei influente reciproce a carui rezultat nu este mereu previzibil.
Nu putem gandi doar linear, considerand vinovat o singura persoana fiindca ceilalti, chiar daca in mod constient vor ca gelosul sa se vindece, inconstient contribuie la mentinerea problemei. De aceea, circularitatea in cazul geloziei este bine analizata. Comunicarea dintre parteneri mentine reteaua relationala in care solutiile problemelor pot fi cele care rezulta din solutii eronate, repetate la nesfarsit insa pot fi identificate unele noi care vor sparge secventele insusite. Astfel, gelozia apare ca rezultat al unor incercari de solutionare gresite, alaturi de rigidizare ca simptom fundamental.
Completarea reciproca, indispensabila in orice casnicie, nu este modelata productiv, ci fiecarui partener ii sunt repartizate acele segmente pe care celalalt nu indrazneste sa le cunoasca. De exemplu, unul are voie doar sa ingrijeasca si sa ocroteasca, celalalt doar sa fie neajutorat si dependent. Daca se schimba pozitiile sau rolurile, atunci se ajunge la criza.
In gelozie-infidelitate, regasim lupta conjugala pentru putere in care jocul este formulat: “sunt atat de gelos/geloasa doar fiindca tu esti infidela/infidel “ iar la celalalt: “sunt atat de infidel/infidela pentru ca esti tu atat de geloasa/gelos”. Pe de o parte, actiunea dorintelor de libertate si temerile de despartire, pe de alta parte, dorintele de apropiere si aspiratia despartirii trebuie privite ca ceva ce stau la baza foarte multor procese relationale legate de gelozie.
Gelozia are un aspect pozitiv semnificativ si este interesul fata de continuarea relatiei. Exista insa si infidelitate, care nu provoaca gelozie, ci este traita cu indiferenta sau cu satisfactia de a face posibila despartirea. La gelozie si in special la conservarea ei indelungata contribuie atat persoana geloasa, cat si partenerul, desi ambii vor in mod constient sa scape de gelozie.
In cazul unei gelozii delirante nu ne putem intreba cine este mai dement – sotia, care-si imagineaza o fascinatie de indragostire inexistenta a sotului ei pentru o femeie anume, sau barbatul care ani de zile si clipa de clipa lasa sa i se controleze intreg comportamentul si incearca mereu sa-si convinga cu dragoste sotia ca ii este credincios, se scuza daca odata s-a infuriat si multe altele.
Gelozia, alaturi de sentimentele de ura si invidie intra in campul de interes al psihoterapiei , care se confrunta in mod curent cu ele. Gelozia este partea intunecata a iubirii iar in exces, ea devine dificultate pentru ambii parteneri de iubire si poate distruge relatia si sentimental valori proprii ale celui care o traieste. Gelozia nu poate fi depasita fara confruntare, intelegere si schimbare.
Autor este Delia Ciobancan, Psiholog Cabinet Individual de Psihologie Tel. 0733 098444 dar articolul este putin prelucrat... de autor
FIRME INCHISE DE PDL !!!
Tot mai multe firme din România ajung în situaţia de a nu-şi mai putea achita datoriile. În 2010 au intrat în insolvenţă aproape 21.700 de firme, faţă de 19.900 cu un an în urmă, potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC). Cele mai multe insolvenţe în anul care a trecut s-au înregistrat în Bucureşti şi judeţul Bihor. La polul opus se situează Mehedinţi şi Covasna, unde puţin peste 100 de firme au intrat în insolvenţă. "Problemele pe care le reclamă cel mai des companiile din Bucureşti sunt legate de fiscalitatea excesivă, lipsa de predictibilitate, îndeosebi în zona financiară, birocraţia, impozitarea excesivă a forţei de muncă. Alte probleme reclamate sunt neplata arieratelor de către stat şi lipsa unei politici coerente de încurajare a mediului privat", a declarat pentru gândul Sorin Dimitriu, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti. În luna decembrie s-a remarcat creşterea numărului firmelor în incapacitate de plată faţă de lunile anterioare. Astfel, în noiembrie 2.082 de firme au intrat în insolvenţă, în octombrie 2.095, în septembrie 1.406, în august 900, în iulie 1.941 sau 1.878 în iunie. Cele mai multe firme care s-au confruntat cu dificultăţi financiare au fost din domeniul comerţului, peste 8.000 de societăţi intrând în insolvenţă, dar şi cele din industria prelucrătoare şi construcţii.
Pe de altă parte, potrivit ONRC, în 2010 s-a înregistrat un număr de 66.428 de suspendări de activitate la nivelul întregii ţări, faţă de 134.441 în 2009, reprezentând o scădere de 50,59%.
200.000 DE FIRME INCHISE DE GUVERNUL PDL SI 40.000 DIZOLVATE !
Şi numărul de dizolvări voluntare s-a diminuat, de la 30.105 în 2009 la 8.191 anul trecut, ceea ce înseamnă o reducere de 73%. Numărul înmatriculărilor a fost de 119.048 de firme, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 888.000 de agenţi economici.
Pe de altă parte, potrivit ONRC, în 2010 s-a înregistrat un număr de 66.428 de suspendări de activitate la nivelul întregii ţări, faţă de 134.441 în 2009, reprezentând o scădere de 50,59%.
200.000 DE FIRME INCHISE DE GUVERNUL PDL SI 40.000 DIZOLVATE !
Şi numărul de dizolvări voluntare s-a diminuat, de la 30.105 în 2009 la 8.191 anul trecut, ceea ce înseamnă o reducere de 73%. Numărul înmatriculărilor a fost de 119.048 de firme, astfel că la sfârşitul lunii decembrie erau activi peste 888.000 de agenţi economici.
- De cite x a incalcat Ghe. Flutur LEGEA 161... ???
Conform art. 70 din Legea 161/2003, conflictul de interese constă în situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.
Conflictul de interese poate să apară şi în forma "personală", în sensul ca un funcţionar poate avea competenţa legală de a realiza un anumit act, dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv. În această situaţie, el trebuie să invoce conflictul de interese şi să se abţină/retragă de la realizarea respectivului act.
Conflictul de interese poate să apară şi în forma "personală", în sensul ca un funcţionar poate avea competenţa legală de a realiza un anumit act, dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv. În această situaţie, el trebuie să invoce conflictul de interese şi să se abţină/retragă de la realizarea respectivului act.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
